La înălţarea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului Nostru Iisus Hristos

0
345

Inaltarea-Domnului-Iisus-HristosImnul Sfântului Roman Melodul la înălţarea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului Nostru Iisus Hristos.

Plinind rânduiala cea pentru noi, şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti,Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, de unde nicidecum nu Te-ai despărţit, ci ai rămas nedepărtat, grăind celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.

Prooimion 2

Pe Muntele Măslinilor pe ucenici i-ai binecuvântat,

şi la ceruri Te-ai înălţat, Hristoase,

iar după ce le-ai promis luminare, le-ai şi spus:

„Nu Mă voi despărţi de voi. Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

1

Pe cele pământeşti pe pământ lăsându-le

şi pe cele din ţărână dându-le ţărânei,

veniţi să ne trezim şi să ne ridicăm ochii şi cugetele la înălţime;

să ne înălţăm noi, muritorii, privirile împreună cu simţirile

spre porţile cereşti;

în Muntele Măslinilor să ne închipuim că suntem

şi că privim la Izbăvitorul, Cel purtat pe nor;

că de acolo S-a suit Domnul la ceruri,

şi acolo Iubitorul de dăruire a împărţit daruri Apostolilor Săi,

mângâindu-i şi întărindu-i pe dânşii ca un Părinte,

povăţuindu-i ca pe nişte fii şi zicând către dânşii:

„Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi

şi nimeni împotriva voastră”.

 2

Cel ce pe pământ a coborât, precum singur cunoaşte,

înălţându-se de pe acesta, după cum El însuşi ştie,

i-a luat pe cei pe care i-a iubit şi în munte înalt i-a dus,

ca să aibă în înălţime mintea şi simţămintele

şi de o parte să lase pe cele fără de valoare.

Pentru aceasta, îndată ce au urcat pe Muntele Măslinilor

au înconjurat pe Făcătorul de bine,

După cum sfântul Luca ne istoriseşte.

Şi a întins Domnul mâinile ca pe aripi

şi asemenea vulturului a acoperit cuibul pe care-l încălzea

şi spune puilor: „Eu v-am ocrotit de toate relele. Iubiţi-Mă, aşadar, după cum v-am iubit! Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

3

De deasupra voastră, o, ucenicii Mei,

ca Dumnezeu şi Făcător al lumii întregi,

întind palmele Mele, pe care cei fără de lege le-au întins,

le-au legat şi le-au bătut în cuie.

Aşadar, voi să vă plecaţi sub mâinile Mele

să simţiţi şi să învăţaţi, prieteni, acestea pe care le fac!

Pun mâinile Mele pe voi ca şi cum v-aş boteza

şi binecuvântez şi vă trimit

înţelepţi şi luminaţi.

Pe capetele voastre laudă şi preţuire este

şi în sufletul vostru dumnezeiască lumină, precum este scris,

din belşug voi da Duhul Meu vouă şi îmi veţi fi plăcuţi,

ucenici şi aleşi, tainici şi iubiţi.

„Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.”

 Acestea apostolilor de îndată ce a spus Mântuitorul,

mare şi nemăsurată tristeţe le-a pricinuit

şi au plâns şi cu suspine adânci au spus învăţătorului:

„Ne laşi, Milostive, şi Te desparţi de ai Tăi prieteni.

Pentru că sigur pleci, asemenea cuvinte ne-ai spus.

Vorbele acestea despărţire prevestesc

Şi mare tristeţe pentru aceasta ne-a cuprins,

 4

Căci cu Tine întotdeauna vrem să ne găsim.

Cu ardoare căutăm Faţa Ta, căci desfată sufletele noastre.

Ne-a rănit, ne-a robit dulceaţa înfăţişării Tale.

Afară de Tine Dumnezeu nu este. Nu pleca, aşadar,

departe de prietenii Tăi!

Rămâi cu noi şi spune-ne

„Nu Mă voi despărţi de voi Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

5

Am părăsit întreaga viaţă

ne-am depărtat de ea în grabă;

ca să Te câştigăm pe Tine,

pe pământ străini şi trecători ne-am făcut .

Primul dintre noi, Petru, când s-a făcut prieten al Tău,

de toate cele ce mai înainte a avut s-a înstrăinat;

Andrei, al acestuia frate, când Te-a aflat

cele ale lumii îndată a părăsit

şi crucea Ta a ridicat pe umeri .

O astfel de dăruire vrei să laşi, Stăpâne,

şi fugi să te îndepărtezi de noi, ca şi cum pe toate le-ai uitat?

Să nu fie, Doamne! Să nu ne batjocorească

aceştia care ne urăsc!

Să nu ne spună: „Ce s-a întâmplat cu Acela ce v-a zis: Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

6

Treci cu vederea, Izbăvitorule, şi nu măsori dragostea fiilor lui Zevedeu?

Aminteşte-ţi, o, Iubitorule de oameni, cum au ascultat

şi n-au dispreţuit dumnezeieştile Tale cuvinte!

Nu au spus toţi în inimile lor: „Cine este Cel ce ne-a chemat?”

dar şi mai înainte de părinte pe Tine te-au ales.

Matei, printre altele, al vămii câştig

mare sărăcie a socotit,

Căci bogăţiile Tale dorea cu ardoare;

Toma, ce se numea şi Geamănul, şi viaţa a tăgăduit

şi odată pentru totdeauna au spus:

„Pe Tine mai mult decât pe toate Te iubim”.

Nu ne lăsa pe noi! Ia-ne în braţele Tale,

Tu Care pretutindeni te afli!

Înconjoară-ne pe noi şi spune-ne:

„Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi

şi nimeni împotriva voastră”.

 7

Ale apostolilor cuvinte a ascultat Mântuitorul

şi a simţit tristeţea celor care îl iubeau.

Şi îndată i-a miluit şi precum un tată pe copiii săi i-a îngrijit

şi le-a spus:

„Nu plângeţi, o, prieteni, timp pentru lacrimi nu este,

şi nici zi de întristare.

Al bucuriei ceas este, căci către Tatăl

deschid aripile Mele,

către veşnica Mea locuinţă.

Cu adevărat, locuinţa Mea bolta cerului am făcut-o,

casă ce nu Mă îngrădeşte, ci doar simplu Mă îmbracă,

Precum Isaia spune: „A întins ca o cămară Dumnezeu cerul

şi ca pe un cort îl locuieşte” ,

Acesta care spune alor Săi [ucenici]:

„Nu Mă voi despărţi de voi. Eu sunt cu voi

şi nimeni împotriva voastră”.

8

Voioşi şi veseli acum deci să vă faceţi şi înfăţişare strălucitoare să luaţi, nouă cântare începeţi!

Căci tot ce se face, pentru binele vostru se face.

Pentru binele vostru M-am coborât şi am suferit atâtea,

ca vouă să Mă fac plăcut şi voi să Mă primiţi.

Şi iarăşi pentru binele vostru la cer merg

ca să pregătesc locul

Unde împreună cu voi am să locuiesc,

chiar dacă multe locuri sunt sus la Tatăl Meu aproape.

Alte locuri au părinţii şi altele duhurile drepţilor

şi altele profeţii, dar locul vostru nimeni încă nu-l cunoaşte.

Aşadar, îl pregătesc şi vă iau:

„Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi

şi nimeni împotriva voastră”.

 9

Drepţi ridicaţi-vă acum, neclintiţi staţi  şi cu privire curată percepeţi

această înălţare, pe care văzând-o, aţi înţeles că este înălţare a trupului, nu a dumnezeirii.

Căci trupul pe care-l vedeţi sus va ajunge

pe când dumnezeirea Mea în tot locul se află.

Dar, însă, împreună cu acest trup văzut se înalţă

nevăzuta Mea fiinţă,

căci cu aceasta care se vede M-am unit.

Eu sunt Cel pe Care îl vedeţi şi în acelaşi timp nu-L vedeţi.

Eu sunt Cel pe Care-L vedeţi cu adevărat şi nu M-am schimbat,

precum a spus-o şi Scriptura şi nemuritor sunt şi la fel cu voi,

deasupra voastră şi în mijlocul vostru.

„Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi

şi nimeni împotriva voastră.”

 10

După ce Hristos acestea a spus prietenilor, face semn mai apoi arhanghelilor, să pregătească pentru paşii Săi sfinţi drum, pe care nimeni până atunci nu a păşit, îndată, dar, s-au supus întâii dintre îngeri, tuturor puterilor de sus strigau:

„Ridicaţi porţile şi deschideţi larg uşile cerului cele slăvite, căci al slavei Domn soseşte!

Norilor, întindeţi spatele vostru Celui care va urca! Văzduhule, să te pregăteşti pentru Acesta Care prin tine va merge!

Ceruri, deschideţi-vă! Ceruri ale cerurilor, bine primiţi-L, căci vine la voi Cel care spune celor alor Săi:” Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

11

S-au supus îndată îngerii

şi au deschis, şi toate cetele împreună,

Tronuri şi Domnii, începătorii şi Puteri

au alergat către întâlnire ,

şi pregătind în grabă norul ca pe un car

pe Muntele Măslinilor îl trimit pe acesta .

Şi a coborât atunci acesta şi a îmbrăţişat pe Acela

ce stăpâneşte norii

şi purtători de ploaie îi face.

L-a luat şi îl purta, mai bine spus Acesta îl ţinea.

Acesta aşadar, Cel ce se purta pe cel ce poartă

precum cândva Măria. Şi pe aceasta, precum ştim,

Nor numeşte Scriptura ,

pe care a păzit-o, când în ea a fost,

Acela ce prietenilor Săi a spus:

„Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

 12

Şi niciun apostol nepăsător nu rămâne

şi împreună celor de pe urmă au dat atenţie.

Au ridicat toţi aşadar la cer privirile şi vedeau înălţarea.

îndată dar norul spatele a coborât

şi car s-a făcut pentru cinstitele picioare.

Ca şi cum ar fi fost veşmânt, cerul s-a despicat

şi al Măriei Fiu S-a înălţat la cele de sus ,

în timpul acesta în frunte mergeau cete îngereşti

şi strigau cu putere: „Doamne, vino repede,

gata este tronul Tău .

Ale vântului aripi ia-le şi zboară

şi ajungi în sânul Tatălui, căci acesta este cu adevărat

tronul Tău veşnic,

pe care stai şi nu îl laşi chiar dacă celor de jos le strigi: „Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

13

Îndată ce au văzut credincioşii apostoli lucrurile [acestea],

îndată după David  cu cântare au spus:

„Cu adevărat Se înalţă Dumnezeu în strigăt de bucurie,

cu adevărat Se înaltă Domnul în sunetele trâmbiţelor”.

Pe când împreună cântau şi contemplau cele de sus,

o pereche de îngeri a venit către aceştia,

după cum şi Faptele Apostolilor învaţă ,

cum că atunci când S-a înălţat Creatorul

şi atent priveau la cer ucenicii

au stat lângă ei ca doi oameni cu feţe luminoase

şi spuneau: „Ce staţi? La ce priviţi cu atâta atenţie? Ce vreţi să vedeţi? Stă acum Dumnezeu pe tronul Său, al nostru împărat S-a proclamat. Acela ce v-a spus: Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

14

Opriţi de acum, Galileeni, uimirea! Precum Iisus Hristos S-a înălţat,

aşa va veni iarăşi, precum L-aţi văzut la cer să Se înalţe.

Cu adevărat S-a înălţat, dar nu S-a mutat din loc în loc.

Nu precum mai înainte Enoh s-a mutat,

nu aşa [S-a înălţat] Hristos.

Enoh cel cunoscut s-a mutat de pe pământ

dar nu a luat cinstirile cereşti,

ci doar l-au aşezat în locaşurile drepţilor.

De asemenea, Ilie în car de foc aşezat

s-a înălţat şi nu a ajuns la cer, precum spune Scriptura,

ci doar s-a îndreptat către acesta.

însă Dumnezeul lui Enoh şi Dumnezeul lui Ilie

la ceruri S-a înălţat şi vouă v-a făcut cunoscut că:

„Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

15

Îndată ce au auzit aceste cuvinte,

ai Mântuitorului ucenici au spus între ei:

„Cu adevărat aceştia sunt martori demni de credinţă

ai înălţării lui Hristos,

căci sunt din cer.

Căci dacă nu L-ar fi văzut sus în cer,

nu ar fi coborât pe pământ ca să ne spună.

Stăpâneşte pe îngeri şi prin aceştia descoperă

iubitoarea-I de oameni iconomie

Cel născut din Fecioară.

S-a născut şi au arătat naşterea Sa îngerii.

A înviat şi Scularea Sa iarăşi au arătat-o îngerii.

La ceruri S-a înălţat şi dumnezeiasca

şi de bucurie dătătoare înălţarea Sa

prin cinstiţii îngeri a făcut-o cunoscută vouă:

„Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

16

Puternici să ne facem, dar, împotriva înşelătorilor, cu toţii să ne înarmăm împotriva calomniatorilor, cu toţii să ne ostenim, cu insistenţă să luptăm până să îi învingem! Cu curaj să spunem fiilor pierzării:

„Unde se găseşte Acela pe Care mort L-aţi ţinut în mormânt?

Unde se află Acela pe Care îl păzeau soldaţii

şi peceţile voastre îl păzeau ?

Cine L-a furat şi a fugit? Şi cine L-a transportat?

Din Mormânt S-a furat? Cum din cele cereşti

vestitori a trimis la noi şi ne-a făcut cunoscut:

De aceştia să nu vă temeţi,

nu vă vor învinge, căci precum v-am spus: Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

Ai Izbăvitorului ucenici la acestea s-au gândit.

După ce Dumnezeu-Omul la cer S-a înălţat,

atunci au coborât de pe munte săltând de bucurie.

Şi când au ajuns jos, precum spune Scriptura,

s-au plecat şi s-au închinat la al cerului Dumnezeu.

Şi în laude au izbucnit

şi au fericit pe al măslinilor munte,

care de aşa de multe cinstiri s-a învrednicit:

„Ai depăşit”, îi spuneau, „pe al Sinaiului munte,

căci acela a primit ai lui Moise paşi,

dar tu pe însuşi Dumnezeu. Pe acesta Legea s-a dat,

Harul însă pe tine

care a făcut pe Moise şi nouă ne-a făcut cunoscut: “Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

17

„Şi decât Libanul deci mai înalt eşti.

Taborul şi Ermonul înaintea ta sunt mai mici,

căci nu a făcut pe aceştia Iubitorul de oameni

cele pe care le-a făcut pe tine”.

Asemenea spuneau ucenicii Creatorului

şi au încetat să vorbească

şi au ridicat la cer ochii şi mâinile

şi rugăminte fierbinte au făcut către împăratul

celor de sus şi al celor de jos

spunând: „Neprihănite, dă-ne nouă pacea Ta

şi prin noi lumii Tale cu rugăciunile Maicii Tale!

Căci duşmanul nu suportă să vadă binele pe care-l facem noi.

însă depărtează-l de la noi Tu, Care ai spus:

Nu Mă voi despărţi de voi; Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

“Imne teologice”, Sfântul Roman Melodul, Ed. Doxologia

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here