Pentru rugăciunile tatălui

0
346
Klavdia NikiticinaKlavdia Nikiticina Ustiujanina s-a născut în 1919 într-o familie evlavioasă. Tatăl ei ajutora întotdeauna pe nevoiaşi, dar după moartea lui Ustiujaninii s-au depărtat de Dumnezeu. Klavdia a devenit o comunistă activă.

În 1964, doctorii i-au descoperit Klavdiei un cancer al colonului transvers. În februarie, Ustiujanina a fost supusă unei operaţii în secţia chirurgicală a spitalului căilor ferate. Opera profesorul Izrail Isaevici Neumarck. În timpul operaţiei, pacienta a murit – şi iată povestirea ei:

„…Pe neaşteptate, mi-am văzut trupul dintr-o parte. Stăteam alături de medici şi îmi priveam cu groază intestinul descompus. După aceea m-au dus cu targa în morgă. Îmi aduc aminte cum mă mişcam în urma trupului meu şi mă minunam: „Cum de ne-am făcut două?” După aceea am văzut cum l-au chemat pe Andrei – el plângea. L-am îmbrăţişat şi l-am sărutat, dar fiul nu mi-a dat nici o atenţie… Era cumplit! După aceea, am văzut de la o mare înălţime, dar foarte limpede, casa noastră din Barnaul. Am văzut rudele, care se certau pentru moştenire, şi am mai văzut nişte făpturi cumplite – demonii, care se bucurau pentru fiecare ocară pe care rudele şi-o aruncau.

După aceea m-am trezit într-un loc neobişnuit şi am văzut cum iese o Femeie pe nişte porţi strălucitoare.

Împreună cu Ea se afla un tânăr – îngerul meu păzitor, precum aveau să mă lămurească mai târziu în lavră. El a rugat-o pentru ceva pe Maica Domnului, dar Ea, se pare, nici nu l-a ascultat. Am înţeles că sunt vinovată pentru faptul că mă lepădasem de credinţă şi nu trăiam după poruncile lui Dumnezeu – şi dintr-o dată a răsunat de undeva, din înălţime, un glas.

Glasul acela era neobişnuit de puternic şi iubitor – el pătrundea în toate colţurile lumii. „Este lăsată pentru o vreme, pentru virtuţile tatălui ei şi necurmatele lui rugăciuni”, am auzit. Am început să nădăjduiesc că voi primi iertare de dragul tatei. În acea clipă am văzut o mulţime uriaşă de oameni arşi, ce parcă ar fi fost scoşi tocmai atunci din flăcări. Din ei ieşea putoare. Toţi doreau foarte mult să bea şi se rugau să le fie dăruită măcar o picătură de apă! După aceea am văzut felurite grozăvii ale iadului… Am văzut ceea ce meritasem prin viaţa mea de pe pământ… După aceea s-a auzit iar Glasul: „Pregăteşte-te şi mântuieşte-ţi sufletul, căci n-a mai rămas mult”.

Klavdia Ustiujanina a fost moartă 72 de ore.

În toată această vreme ea s-a aflat în morgă cu inciziile necusute! Rudelor li se dăduse deja adeverinţa de deces, fiul minor fusese internat în casa de copii… Mulţi ani după aceea, părintele Andrei Ustiujanin îşi amintea:

„După trei zile mama a dat semne de viaţă în jur au început să se agite. În casa de copii, unde mă dăduseră, a venit băiatul cel mai mare şi mi-a zis: „Mama ta a înviat”. Da, aşa a şi fost: Dumnezeu a săvârşit minunea învierii  mamei mele”.

După o vreme oarecare, Klavdiei Ustiujanina i s-a făcut o a doua operţie. Chirurgul, uluit, a descoperit că pacienta nu mai avea nici urmă de cancer! Klavdia Nikiticina l-a întrebat pe profesorul Neumarck: “Ce ziceţi acum?”. Profesorul i-a răspuns după o vreme de tăcere: Cred că te-a renăscut cel PreaÎnalt”. “Dacă credeţi asta , botezaţi-vă!” Dar Izrail Isaevici a roşit de tulburare, şi atât…

După ieşirea din spital, Ustiujanina a renunţat la carnetul de partid şi a trăit încă 14 ani.

În toţi aceşti ani, Klavdia Nikiticina a dat mărturie despre ceea ce se petrecuse cu ea, şi mulţi dintre cei ce au auzit-o au venit la credinţă. În vremea hruşciovistă au încercat s-o bage la închisoare, au judecat-o de câteva ori. Ea a murit în 1978 în urma aterosclerozei cardiace. Fiul ei, Andrei, a devenit protoiereu şi acum slujeşte în mănăstirea cu hramul Adormirii Maicii Domnului din oraşul Alexandrov.

“Minuni ale vremii noastre”, tradus de Adrian şi Xenis Tănăsescu-Vlas

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here