– În Pateric ne sunt arătate şi alte moduri de a sta în faţa lui Dumnezeu: aducerea-aminte de Judecata de Apoi şi de greşelile unei vieţi de păcate. Când intervine aici bucuria?
– Când ai conştiinţa că Dumnezeu te-a iertat, te-a miluit, te-a ajutat, atunci intervine bucuria. Până atunci, poate că bucurie nu există. Dar în orice caz, e nădejde, pentru că orice angajare într-o viaţă superioară o faci cu nădejde, şi făcând-o cu nădejde, e nădejde şi de bucurie.
Sunt mai multe metode de a te apropia de Dumnezeu sau de a-ţi curăţi sufletul şi fiecare îşi alege metoda lui: unii se gândesc la moarte, alţii se gândesc la iad, alţii se gândesc la rai, alţii se gândesc la Judecata de Apoi, alţii se gândesc ia bunătatea lui Dumnezeu.
Fiecare cum îşi găseşte el modalitatea de a se angaja în faţa lui Dumnezeu.
Eu cred că cel mai bine este să ai încredere în Dumnezeu, în bunătatea lui Dumnezeu; celelalte vin de la sine, adică celelalte sunt doar modalităţi şi sunt, cumva, indirecte.
Direct este să ştii de Dumnezeu, să ştii că Dumnezeu e Tatăl nostru, să ştii că Dumnezeu ne iubeşte, să ştii că „iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos e mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu”, cum zicea Părintele Arsenie Boca.
„Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei
(Foto: unsplash.com)
