Judecarea aproapelui și leacul ei

0
257

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi; Căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi, şi cu măsură cu care măsuraţi vi se va măsura” (Matei 7, 1-2).

judecataDin păcate, mulţi oameni contemporani au devenit nişte judecători veritabili ai aproapelui… iar eu mă număr printre ei. În momentul în care am conştientizat această patimă am încercat să renunţ la ea şi am crezut că am început să mă vindec, dar m-am înşelat. Acum câteva momente am căzut din nou, mi-am judecat aproapele.

Pentru a nu mai judeca am încercat să privesc doar părţile bune din oameni, să nu pun accentul pe patimile lor, pentru că în primul rând şi eu am patimi iar în al doilea rând, dacă aş privi doar patimile care-l macină pe aproapele meu aş începe să mă îndepărtez de el, să îl judec, poate chiar să încep să urăsc persoana respectivă în cazul în care mi-a greşit sau mi s-a părut mie că mi-a greşit.

De multe ori mi s-a întâmplat să judec o persoană, imaginându-mi diverse situaţii pe care eu le credeam reale, dar după puţin timp mi-am dat seama că situaţiile imaginate au fost cele false, realitatea fiind cu totul alta iar victima judecăţii mele fiind nevinovată. Prin falsa noastră judecata, rănim sufletul semenului nostru, cauzându-i de multe ori răni ce se vor vindeca cu greu, sau niciodată.

Pentru a nu mai judeca trebuie să învăţăm să iertăm, fiindcă iertarea este balsamul care vindecă atât rănile sufletului nostru cât şi cele ale aproapelui. Noi singuri ne facem vrăjmaşi prin judecăţile noastre, de multe ori absurde, dacă nu în totalitate absurde.

Vrăjmaşii noştri sunt oamenii despre care noi avem o părere proastă, oamenii care ne tulbură prin prezenţa lor, prin cuvintele lor, prin felul lor de a fi, oamenii despre care spunem “Lasă-mă, că m-am săturat de el!”. Și aici trebuie să începem lucrarea dragostei. Cum? Iartă! “Nu pot să-l iert, pentru că este mândru”. Dar tu cum eşti? Iartă! ,,Iertarea este semnul cel mai grăitor şi piatra de temelie pe care se zideşte mai târziu dragostea,, .

Când avem tendinţa să judecăm pe cineva să ne gândim că Hristos a murit şi pentru el, să ne gândim cum îl judecă şi îl vede Dumnezeu, iar cu aceste gânduri vom putea să scăpăm treptat de acest păcat sau, cel puţin, să diminuăm puterea pe care o are asupra sufletului nostru.

În Patericul egiptean se povesteşte următorul caz despre Avva Pior.

,,S-a făcut odată adunare la Sketis despre un frate care greşise, iar părinţii vorbeau. Avva Pior însă tăcea; apoi s-a ridicat, a ieşit, şi a luat un sac, umplându-l de nisip, şi-l căra pe umăr. Şi punând puţin nisip într-un săculeţ îl ducea pe dinainte. Întrebat fiind de părinţi ce va să fie asta, le zise: sacul cel cu mult nisip sunt greşelile mele, că sunt multe; iar acestea puţine ale fratelui meu sunt dinainte, şi-mi petrec vremea judecându-l. Nu aşa ar trebui să fac, ci să mi le car pe ale mele dinainte şi să mă îngrijesc de ele, şi să-l rog pe Dumnezeu să mă ierte. Părinţii se ridicară, zicându-i: într-adevăr, aceasta este calea mântuirii”. Iată calea ce trebuie parcursă pentru a nu mai judeca. În Rugăciunea domnească zicem, Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”.

Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, pentru iertarea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca şi noi, fiecare la rândul nostru, să facem acelaşi lucru cu aproapele nostru… ,,Iertând celor ce ne greşesc, ne facem părtaşi la dragostea cu care iubeşte Dumnezeu lumea” (Savatie Bastovoi)

Dumnezeu să ne dea puterea de a nu mai judeca şi de a primi iertare şi a dărui iertare!

Ortodoxia Tinerilor

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here