Copilaria, un spațiu al creativității

Copilarie si jucăriiCopilaria a fost pentru fiecare dintre noi un timp al jocului și un spațiu al creativității. Generații după generații ne-am bucurat de jucării și jocuri ce ulterior au fost abandonate în cine știe ce colț de vechituri. Apoi, când mari fiind,  am dat peste ele din întâmplare, ne-au readus în acel spațiu și timp, plin de voioșie și inocență.

Despre Jocuri si Jucarii

Jucăriile și-au schimbat forma și structura de-a lungul veacurilor, odată cu evoluția umanității.

Dacă astăzi privim fascinați jucării-robot care se mișcă precum ființele vii și vorbesc, imaginați-vă că secole în urmă copiii priveau fascinați la un joc de yo-yo sau o păpușă de ceară.

Și jucăriile au o istorie si o evoluție, poate fascinantă, poate edificatoare pentru a ne face să conștientizăm unde am ajuns ca și umanitate.

Este evident că istoria jucăriilor este la fel de veche ca istoria umanității.

Conform artline.ro, printre jucăriile Indiei Antice, găsite de arheologi se numără căruțe de jucărie și fluiere în formă de pasăre.

Cele mai vechi jucării erau făcute din materiale găsite în natură, ca lemnul și lutul. Mii de ani în urmă, copiii egipteni se jucau cu păpuși din piatră cu peruci. În Grecia Antică și Roma Antică, copiii se jucau cu păpuși făcute din ceară sau teracotă, bețe, arcuri cu săgeți și yo-yo-uri.Cum tehnologia a evoluat, și jucăriile au evoluat, devenind din ce în ce mai complexe. Înainte jucăriile erau făcute din lut, bețe și iarbă. Astăzi sunt făcute din plastic, cauciuc sau chiar metal. În ziua de azi sunt de asemenea produse în masă și vândute în întreaga lume. În primii ani din deceniul al XIX-lea, existau deja păpuși care puteau spune „mama”. Mai târziu au apărut păpușile care puteau spune fraze mai complexe; apoi au apărut cele care efectiv răspund interacțiunilor copilului și chiar vocii copilului.

4000 I.Hr 

Un joc babilonian, care ar putea fi considerat un precursor al şahului şi damelor, este jucat tot mai mult.

3000 I.Hr 

Primul joc asemănător tablelor moderne începe să fie jucat în Sumeria antică. Jocuri similare se bucură de popularitate în Egipt, Grecia şi Roma. Primele piese din piatră au fost folosite mai întâi în Egipt. Ulterior au fost realizate din sticlă, având să fie foarte populare în SUA în secolul XIX. 2000 I.Hr Egiptenii încep să prefere un joc asemănător cu damele de astăzi.

1000 I.Hr 

In China apare zmeul, foarte iubit de copii şi nu numai, care se pare că existase cu mult timp înainte. Primul zmeu tridimensional avea să fie inventat abia în 1890 de Lawrence Hargrave în Australia. În Grecia încep să fie folosite yo-yo din piatră.

200 

Primele patine din fier sunt folosite în Scandinavia.

600 

Începe să fie jucat un strămoş al şahului, inspirat de un joc indian, numit Chaturanga. În secolul XV piesele moderne de şah au fost în sfârşit standardizate, iar regina şi nebunii au primit regulile pe care le respectă şi astăzi.

969 

În Asia apar jocurile de cărţi.

1759 

Sunt inventate patinele cu rotile de către Joseph Merlin.

1840

Primul fabricant american de păpuşi obţine autorizaţia necesară, iar păpuşile intră în producţie de masa pentru prima oară.

Secolul XIX –  Încep să apară locuri de joacă speciale pentru copii. Ideea a apărut în urma eforturilor făcute de arhitecţi pentru a găsi o modalitate pentru copii de a se juca în spaţiul urban. Locurile de joacă au fost iniţial numite “grădini de nisip”, inspirate de cele văzute la Berlin de un asistent social american. Finanţate de oamenii de afaceri locali, locurile de joacă au început în scurt timp să aibă şi leagăne sau balansoare.

Jucăriile pot constitui un liant al relațiilor dintre copii și chiar un suport moral oferit copiilor că indivizi. Cu toate acestea, și unii adulți, dar și unele animale nedomesticite se mai joacă cu jucării.

Există jucării pentru fiecare din stadiile de dezvoltare ale copilului. Astfel, copiii mici au jucării de obicei din cauciuc sau alt material elastic, care nu pot fi ingerate cu ușurință. Cu cât copilul este mai mare, cu atât jucăriile, destinate lui, sunt mai complexe.

„Cine alege jucăria: copilul său adultul?”

În comerțul cu jucării, una din dilemele întâlnite este „cine alege jucăria: copilul său adultul?”. Pentru copil, jucăria preferată este aceea care reflectă cel mai bine visurile și aspirațiile lui, dorințele sale de a fi mare, de a imita sau reproduce lumea înconjurătoare; pentru părinte imupulsul educațional de a transmite valorile sale copilului se îmbină cu dorința de a-i oferi ceea ce i s-a refuzat în copilărie.

Mamiferele tinere adesea se joacă cu diferite obiecte, mai ales că pot transforma orice lucru, până și mâncarea, într-o jucărie.

Bulai Mihaela

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here