Confesiuni inedite – O zi cu Jorge Luis Borges

0
165

jorge luis borgesCum arăta o zi din viața marelui scriitor de origine argentiniană Jorge Luis Borges – Un moment rămas în timp – Confesiuni inedite ce ne ajută să-l înțelegem pe omul Borges – Scriitori născuți în luna august

Îmi petrec o mare parte din timp singur

Mă scol la ora 9 sau, mai bine zis, mă trezesc la acea oră. Fac baie și mă bărbieresc și apoi s-ar putea să vină vreun prieten să mă vadă sau vreun ziarist să-mi pună întrebări. Mănânc la ora unu și apoi fac o lungă siestă sud-americană. Și, uneori, dacă am noroc, vine cineva să mă viziteze și atunci îl rog să-mi citească sau poate îi dictez ceva. Nu-mi pot permite o secretară, trăiesc modest. În țara mea nimeni nu trăiește din literatură. Am două pensii, una în calitate de director al Bibliotecii Naționale, deși am părăsit acest post la întoarcerea lui Peron, căci nu puteam lucra pentru el.

Am câțiva prieteni, dar nu mulți. Unii sunt tineri, ca Maria Kodama, pe care o cunosc de când era mică. Și ei îmi iartă vârsta. Contemporanii mei sunt morți cu toții, oale și ulcele, cum se spune. Câteodată ies seara în oraș să mănânc cu prietenii. Dar îmi petrec o mare parte din timp singur, întotdeauna plănuind o poezie sau o povestire, un articol sau ceva asemănător. Nu pot citi și nu pot scrie și sunt afon, deși îmi plac blues-urile și spiritual-urile și chiar Brahms, dar nu am picup acasă. Așa că îmi trec timpul încercând să-mi populez singurătatea cu aceste fantome, care, mai târziu, dacă le voi modela, vor deveni povestiri sau poeme sau așa ceva.

Îmi place cinematograful foarte mult, cu condiția să am pe cineva care să-mi explice ce se petrece. La teatru nu merg – dintotdeauna am fost mai curând cititor decât spectator. Mi-am petrecut o bună bucată din viață citind tragediile grecești, Shakespeare, Marlowe, Ibsen și mai ales Shaw.

Când am pierdut vederea nu am vrut să mă întrec în autocompătimire

Când mi-am pierdut vederea pentru citit, am hotărât că nu pot să mă gândesc mereu doar la acest lucru – cum zice Kipling, să mă întrec în autocompătimire – și că trebuie să fac ceva. Am început să învăț engleza veche, anglo-saxona, cu niște prieteni. Și limba veche scandinavă, pe care o studiez acum cu Maria.

Când dorm, visez – așa ca astăzi după amiază. Eram la Geneva, la o finca (proprietate), aflată în realitate în Montevideo, dar nu contează. A apărut o femeie… Mă rog, uneori am coșmaruri. De obicei, visez că mă atacă niște oameni foarte mici, copii sau pitici, care sunt foarte puternici și se cațără pe mine. Visez că m-am pierdut într-un labirint. Visez că mă uit într-o oglindă și văd lucruri îngrozitoare. Sufăr de insomnie și iau somnifere în fiecare seară, deși cred că asta e una dintre superstițiile mele. Câteodată uit să le iau și, când femeia îmi spune a doua zi că le-am lăsat pe masă, îi zic: N-are importanță, din moment ce am crezut că le-am luat‘.

Nu întotdeauna am locuit singur. Multă vreme am locuit cu mama (care a murit la 100 de ani). Am fost și căsătorit, dar am divorțat după trei ani. Cred că a fost cea mai bună soluție… sau singura. E mult de atunci. Acum, la Buenos Aires, am prietene care sunt doamne de societate și organizează petreceri, dar le rog să nu mă invite. Nu mă duc niciodată la conferințe și nici la mese. Mă simt de parcă aș avea rău de mare. Poate vârsta e de vină. Uneori, publicul mă îngrozește. Mi-am luat precauția de a orbi ca să nu-i pot vedea.

Eu cred că simțim lucrurile și altfel, nu doar prin cele cinci simțuri, spune Borges

Îmi place teribil să călătoresc. Nu pot vedea locurile pe care le vizitez, dar le simt. Cred că Locke greșea când spunea că noi cunoaștem lumea înconjurătoare prin organele noastre. – prin cele cinci simțuri. Nu cred că e așa. Altfel cred eu că simțim lucrurile. De pildă, știm când cineva e indiferent sau prietenos, dacă minte sau spune adevărul. Simțim ceva în spatele cuvintelor sau în ciuda cuvintelor. Eu primesc mereu știri despre lumea înconjurătoare, dar știrile pe care le primesc nu corespund cu ce simt. Se spune că și plantele simt aceste lucruri. Eu am o pisică și știu întotdeauna când ea mă iubește, e indiferentă sau e supărată.

Ca să pot scrie trebuie să dictez. Dar sunetul vocii mele nu-mi place. Ar trebui să fac și corecturi, dar nu prea fac, pentru că asta înseamnă să ascult. Nu-mi place să aud ce am scris. Dacă m-ați vizita la Buenos Aires, v-aș arăta biblioteca mea și ați vedea că nu conține niciuna din cărțile mele, cu excepția unui volum de povestiri tradus în japoneză. Nu conține nici ce s-a scris despre mine. Sunt foarte timid și mă simt stânjenit când aud ce vorbesc alții despre mine. Când scriu ceva, uit apoi totul imediat. Nu știu dacă se vinde. Am făcut o convenție cu prietenii mei să nu vorbim niciodată despre ce scriu. Discutăm literatură engleză, despre Chesterton, H. G. Wells, Shaw, lucruri de felul ăsta.

Prefer să-mi trăiesc viața privind înainte

Nu sunt sigur dacă sunt fericit sau mai curând resemnat. Deși la vârsta mea aproape toți cei pe care-i cunoșteam sunt morți, prefer să-mi trăiesc viața privind înainte. Trecutul este un subiect pentru poezii, pentru elegii, dar încerc să nu mă gândesc la trecut. Prefer să-mi petrec timpul gândindu-mă la viitor, deși este foarte posibil să nu-mi mai fi rămas decât un viitor foarte scurt. Dar sper să-mi păstrez mintea; sper să mai visez și să mai scriu.”

Confesiune apărută în ziarul britanic The Times în 1984

Cine a fost Jorge Luis Borges

Jorge Luis Borges s-a născut la Buenos Aires, Argentina, pe 24 august 1899. A fost un scriitor de referință al secolului XX, poet, romancier și eseist. Prima tinerețe și-a petrecut-o în Elveția și Spania. A început să publice începând cu anul 1921. Faima mondială a venit, însă, după vârsta de 60 de ani, vârstă la care a rămas orb ca urmare a unui defect congenital care a afectat mai multe generații ale familiei sale. De-a lungul vieții a primit numeroase premii literare. Cu toate acestea, nu a primit niciodată Premiul Nobel pentru literatură, deși mulți consideră că l-ar fi meritat din plin. În 1986 s-a recăsătorit cu Maria Kodama, asistenta sa personală, menționată și în confesiunea din 1984. La numai câteva luni după eveniment, în iunie 1986, avea să se stingă la Geneva, la vârsta de 86 de ani.

În opera sa ideile filosofice și metafizice se unesc cu fantasticul, iar omul caută un sens în universul acesta imaginar și infinit. Borges nu credea în școli literare, ci în individ. În scrierile sale elementul central este timpul, nu spațiul.

Te invit să citești mai multe articole pe teme literare aici.

Mihaela Mușetescu