Iubirea versus nevoie

0
328

iubireOamenii care aleg să fie împreună dintr-o nevoie (de dragoste, de sprijin, de siguranţă, de apreciere etc) ajung să se înstrăineze, după ce se satură să lupte unul cu celălalt pentru atenţie. Mai întâi se îndrăgostesc, fiind convinşi că au găsit pe cineva care să le umple golul din interior, să le satisfacă nevoia de iubire şi apreciere. Apoi devin cerşetori. Cer tot mai multă atenţie. Încep să lupte pentru control. Dar e, de fapt, o luptă pentru energie, energia celuilalt, indiferent cum e manifestată.

Când tu nu-ţi eşti de ajuns, când nu eşti conştient de cine eşti şi câtă iubire ai în interior, începi să cauţi în afară. Devii cerşetor înflăcărat. Dar cu cât ai mai mult din energia celuilalt, cu atât vrei mai mult. Aşa apar nevoia de control, gelozia, posesivitatea. Apar din inconştienţă. În-conştientă de sine. Suferinţa este mereu prezentă acolo unde există lupta. Unde nevoia este “liantul”. Unde frica sponsorizează toate alegerile, cuvintele, gesturile. Iar unde e frică nu poate fi şi iubire.

Astfel, oamenii ne-conştienţi de sine ajung să pună în spaţiul dintre ei tot mai multă frică. Iubirea este sugrumată, eliminată treptat, înlocuită tot mai mult cu frică. Şi-atunci… de ce să te miri că nu mai rămâne nici măcar ce era la început.

Apoi, oamenii obosesc să lupte, pentru că îşi pierd speranţa că vor fi vreodată fericiţi. Atunci apare detaşarea. Şi, în cele mai multe cazuri, conştientizarea, trezirea.

“Dragostea nu durează” este un mit. Un mit crezut de cei care nu s-au descoperit pe ei înşişi şi comorile din interiorul lor. Un mit în care oamenii prinşi în iluzie încă mai investesc energie şi pe care ajung să-l confirme, în cele din urmă. Bineînţeles că dragostea nu durează acolo unde e falsă sau unde nici măcar nu a existat vreodată. Ceva ce nu există nu are cum să dureze. Ceva care nu e hrănit şi manifestat iarăşi nu are cum să dureze.

Vă spun însă că iubirea există şi durează, crescând tot mai mult, înflorind pe măsură ce este lăsată să iasă în afară, pe măsură ce este împărtăşită fără limite. Iubirea nu scade în intensitate, ci se amplifică, devenind tot mai profundă, acolo unde curge liber şi se manifestă din interior către în afară. Acolo unde oamenii aleg să iubească fără să aştepte nimic în schimb, unde iubirea este o alegere şi nu o necesitate, unde motivaţia nu este suferinţa sau nevoia ci împărtăşirea şi experimentarea.

Aşadar, “călătoreşte” împreună cu cineva în viaţă pentru că alegi să-i dăruieşti din inima şi iubirea ta, şi nu pentru că ai nevoie. Aceasta este adevărata iubire. Ea dăruieşte şi primeşte, nu cere şi nu pretinde. E puternică prin ea însăşi, nu aşteaptă nimic din afară. E nelimitată, nu începe şi nu se termină, nu se grăbeşte să ajungă undeva, nici să se facă simţită prin cineva. Ea doar ESTE şi se manifestă, cu generozitate, fără limite, într-o continuă experienţă, în A FI.

Sursa: jurnal.ro

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here