Iubirea – Simte pacea divină privind seninătatea din ochii Fecioarei cu pruncul! – Apropie-te de Dumnezeu prin rugăciune – Mulțumește-i pentru tot ce ai – O iubire fără margini
Să cugetăm cu ochii la icoană
„Henri Nouwen vorbește despre felul cum cugeta privind la icoana Maicii Domnului din Vladimir.
‘Cu o privire ușor tristă și gânditoare, Maica Domnului se uită la tine arătând cu mâna dreaptă către Pruncul pe Care-l ține cu brațul stâng. Pruncul o îmbrățișează cu multă dragoste. Cât este de strânsă îmbrățișarea Pruncului se vede din micuța mână ce se ivește de sub mahrama de pe capul Maicii Domnului și îi atinge ușor obrazul stâng. Pruncul arată ca un om mare îmbrăcat în haine călugărești.
Mă uit mereu la această scenă familiară și pacea îmi cuprinde sufletul. Maica Domnului îmi vorbește despre Iisus. Ea mă călăuzește către El, dar fără înfricoșări, fără cerințe apăsate, fără privire aspră care te silește. E ca și cum ar spune: ‘Iată, Domnul și Mântuitorul tău S-a făcut mic și neajutorat pentru tine! De ce nu vii mai aproape ca să auzi ce vrea să-ți spună?’ Și parcă mă poftește să fiu părtaș apropierii dintre ea și Prunc.
Săptămâna aceasta mi-a fost de multe ori greu să mă rog. De câte ori încercam să mă așez și să mă rog singur gândurile îmi fugeau la cartea pe care o citeam, pe care doream să o citesc mai departe, la simțirea foamei, la un călugăr pe care nu-l puteam pricepe, la un simțământ de dușmănie sau la o închipuire de care nu puteam scăpa. De obicei, sfârșeam prin a citi câteva minute încercând să-mi adun din nou mintea. Dar, când am îngenunchiat în fața icoanei Maicii Domnului din Vladimir, totul s-a schimbat. Împotrivirea mea față de cugetare a scăzut cumva și am rămas desfătându-mă cu poftirea de a mă face părtaș apropierii dintre Iisus și Maica Domnului.’” (H. Nouwen, Behold the Beauty of the Lord)
„Vitamine duhovnicești pentru întărirea sufletului”, editura Sophia, Cartea Ortodoxă, 2009
Iubirea infinită
Nu există o iubire mai sinceră decât cea dintre mamă și copilul său. Nu există nicio înțelegere mai profundă decât aceea dintre cei doi. Nu este o privire mai mângâietoare, mai frumoasă, mai duioasă decât cea în care se oglindește dragostea dintre ei. Puterea copilului vine din dragostea pe care părinții i-o poartă. Faptul că este ocrotit și îngrijit conferă vieții sale o țintă clară, iar vorbele lui capătă siguranță și precizie. Un copil crescut bine, cum trebuie, are puterea pe care i-o dau adevărul și credința în ceea ce afirmă. Iubirea care i se dăruiește îi modelează caracterul. În plus, prin siguranța lui, el poate crea o magie în jurul său, oamenii se simt atrași de el și ascultă uimiți spusele sale.
Mama și copilul au între ei o legătură pe care cel ce o privește o admiră. Iubirea, în primul rând. Apoi, este un fel de conspirație, să spun așa, o înțelegere dincolo de cuvinte. Nu poți să nu-ți dorești o astfel de comuniune, este ceva diferit de legătura cu latura paternă. Mama te înțelege cu sufletul, dintr-o privire, tatăl te înțelege mai mult rațional. Este căldură din ambele părți, însă mai adânc te cunoaște mama. Ca adolescentă îl invocam pe Dumnezeu. Acum, în sufletul meu știu că Maica Domnului mă înțelege, îmi înțelege sufletul, reacțiile impulsive, frământările, iar Dumnezeu sprijină ruga rațiunii mele. Într-un fel, Dumnezeu așteaptă să îți ții cuvântul dat, promisiunea, iar Maica Domnului acceptă motivele pentru care nu ai putut să realizezi ce ai promis. E umila mea părere. Doamne ajută!
Te invit să citești și Ce este sufletul?
Mihaela Mușetescu
