Iubirea de pace și milostivire

0
120

pace„Dar înțelepciunea cea de sus este mai întâi curată, apoi pașnică, îngăduitoare”. (Iacov 3, 17)

Merită a se numi pace doar cea care purcede dintr-un suflet curat. Pacea celor leneși este superficial. Ce diferență enormă între liniștea unui lac și liniștea oceanului! Apa unui lac este liniștiță, fiind la adăpost de furtuni. Marea dezlănțuită se potolește după o luptă; valurile furioase se calmează pe nemărginita sa întindere și de-abia atunci se lasă liniștea.

Același lucru se petrece și cu patimile omului. Mulți oameni ne aduc aminte de lacurile despre care am vorbit: ei nu cunosc lupta, sunt înțepeniți într-o existență cenușie. Văzându-i, descoperi că se aseamănă acelor ape calme, dar n-au făcut nimic ca să-și asigure liniștea; le-a venit de la sine. Pur și simplu, nu pot să nu fie calmi, sunt buni și iertători, dar nu depun niciun efort să fie așa. Nu sunt capabili să-și iasă din fire, dar nu sunt în stare nici de o iubire puternică. Sunt însă firi care se aseamănă cu marea în veșnic tumult. Pacea și calmul lor sunt rodul unei iubiri înflăcărate și curate. Ei iartă defăimările, dar nu din indiferență, ci în numele lui Hristos. Recunoscând urâciunea păcatului, îi iartă pe păcătoși, convinși că, în viața lor, după zile cu ploi și furtuni năprasnice va apărea pe cer curcubeul. La firile „mici” iertarea înseamnă a uita pur și simplu trecutul, sufletele curate și profunde iartă încrezătoare în viitor.

Doamne, dă-mi să iubesc pacea care izvorăște dintr-o inimă curată! Învață-mă să fiu făcător de pace, să iert jignirile și insultele, cu speranța că fratele care m-a defăimat se va îndrepta! Fie ca bezna păcatului să-mi fie risipită de lumina Soarelui Dreptății.

Iertarea devine ușoară pentru o inimă curată, pentru că cel ce iartă Îl va vedea pe Dumnezeu, iar în fața lui se va deschide o întreagă eternitate. Deschide-mi și mie, Doamne, izvoarele milostivirii Tale, ferite de ochii  oamenilor, trimite-mi o rază de speranță, ca să văd acele „multe locașuri” din casa Tatălui! Ajută-mă să-mi păstrez sufletul curat, fă-mă să pot zări, prin negura păcatului și a suferinței, lumina slavei Tale!

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here