Istorioare nostime despre religie (II)

0
86

Istorioare nostime despre religie (II)

Bătrânul Goldstein, în vârstă de 92 de ani, a supravieţuit mai multor pogromuri în Polonia, lagărelor de concentrare din Germania, şi unor zeci de alte persecuţii împotriva evreilor.
– O, Doamne, a spus el, nu-i adevărat că noi suntem poporul tău ales?
O voce s-a auzit atunci din cer:
– Da, Goldstein, evreii sunt poporul meu ales.

– În cazul acesta, nu crezi că ar fi timpul să mai alegi şi pe altcineva?

*

Un ateu a căzut de pe o stâncă. În timp ce cădea, el s-a prins de o mică rădăcinuţă. A rămas astfel, atârnat între cer şi prăpastia de sub el, ştiind că nu va mai rezista multă vreme.
Atunci, i-a venit o idee.
– Dumnezeule! a strigat el cât îl ţinea gura.
Tăcere! Nu i-a răspuns nimeni.
– Dumnezeule, a strigat el din nou. Dacă exişti, salvează-mă, şi îţi promit că voi crede în tine şi că îi voi învăţa şi pe alţii să creadă.

Din nou, tăcere! Subit, s-a auzit o Voce ca de tunet, care l-a făcut aproape să dea drumul la rădăcina de care se ţinea:

– Aşa spun toţi atunci când se află la greu!
– Nu, Doamne, nu! a strigat el, cu ceva mai multă speranţă. Eu nu sunt la fel ca alţii. Nu vezi, am început deja să cred, acum, când ţi-am auzit şi vocea. Nu mai trebuie decât să mă salvezi şi voi proclama pretutindeni numele Tău, până la capătul pământului.
– Foarte bine, a răspuns Vocea. Te voi salva. Dă drumul la rădăcina aceea.
– Să dau drumul la rădăcină? a strigat omul, nevenindu-i să-şi creadă urechilor. Mă crezi nebun?

Se spune că atunci când Moise a izbit cu bastonul în Marea Roşie, miracolul mult aşteptat nu s-a produs. Abia când primii oameni s-au aruncat în apele mării, acestea s-au dat la o parte, creând o cale prin care evreii au putut trece.

*

Casa lui Mulla Nasruddin era în flăcări, aşa că Mulla s-a refugiat pe acoperiş ca să-şi salveze pielea. A rămas acolo, într-un echilibru instabil, până când prietenii lui s-au adunat sub casă, au întins o pătură şi i-au strigat:
– Sari, Mulla, sari!
– Nici nu mă gândesc, a răspuns Mulla. Vă ştiu eu pe voi. Dacă sar, o să trageţi pătura de sub mine, numai ca să vă amuzaţi pe seama mea.
– Nu fi nebun, Mulla, asta nu-i joacă. E o situaţie serioasă. Sari!

– Nu, a spus Nasruddin. Nu am încredere în nici unul dintre voi. Mai bine lăsaţi pătura la sol, şi atunci voi sări.

*

Un avar se ruga în biserică:
– Doamne, fie numele tău lăudat de-a pururi, dacă mi-ai da o sută de mii de dolari, aş da 10.000 de săraci. Promit că o voi face. Dacă nu mă crezi, poţi să-i scazi de la bun început şi să-mi trimiţi diferenţa.

*

Pe la jumătatea zborului, pilotul s-a adresat pasagerilor:
– Îmi pare rău, dar trebuie să vă informez că ne aflăm la mare ananghie. Numai Dumnezeu ne mai poate salva.

Un pasager s-a întors către un preot şi l-a întrebat ce vrea să spună pilotul:
– A spus că nu mai există nici o speranţă!

*

Aflat în pelerinaj la Mecca, un sfânt sufit s-a bucurat să constate că la Altarul Sacru nu erau prea mulţi oameni, astfel încât putea să-şi îndeplinească îndatoririle fără înghesuială.
După ce şi-a îndeplinit ritualurile religioase prescrise de Coran, el a îngenuncheat şi a atins solul cu fruntea, spunând:

– Allah! Nu am decât o singură dorinţă în viaţă. Oferă-mi graţia de a nu te mai ofensa niciodată.

Auzind aceste cuvinte, Atotputernicul a izbucnit în râs şi le-a spus îngerilor:
– Asta îmi cer toţi. Dar spuneţi-mi, dacă le-aş împlini dorinţa, pe cine aş mai putea ierta eu?
Când păcătosul a fost întrebat de ce intră în templu fără nici un fel de teamă, el a răspuns:
– Nu există nici un om pe care cerul să nu-l acopere. Nu există nici un om pe care pământul să nu-l susţină. Oare nu este Dumnezeu cerul şi pământul nostru, al tuturor?

Fragment din volumul Rugăciunea broaştei, de Anthony de Mello

V-ar putea interesa și aceste povestioare cu tâlc.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here