„Mai fericit este a da, decât a lua” (F. Apost. XX, 35)
Într-o zi, cineva a bătut la uşa chiliei călugărului sihastru Macarie:
– Părinte, zise omul, ţi-am adus un strugure broboane mari aurii, ca să-ţi îndulceşti gura şi să te răcoreşti.
Părintele Macarie îl primi mulţumindu-i şi binecuvântându-l. Când se uită mai bine la strugurele care strălucea ca aurul la soare, îşi zise zâmbind: Oare n-aş face eu mai bine să-l dau vecinului meu mai bătrân, care stă în chilia vecină, decât să-l mânânc eu? I-aş face o bucurie?!
Şi duse strugurele vecinului său.
Acesta îl luă cu mare bucurie şi mulţumire şi-şi zise:
O, cât de bine este venit acest strugure frumos, pentru vecinul meu, fratele Nazarie, care este bolnav. Şi îl duse.
Şi Nazarie îi mulţumi, dar şi el îşi zise: cum o să mânânc eu o aşa dulceaţă de strugure, când Mântuitorul a fost adăpat cu oţet şi fiere pe Cruce? Oare nu sunt eu ucenicul lui?
Şi aşa a trecut strugurele din chilie în chilie, până în amurgul serii, când a ajuns din nou părintele Macarie, căruia i s-au umplut ochii cu lacrimi de bucurie, văzând că este înconjurat de adevăraţi următori ai lui Hristos.
Ei au îndeplinit îndemnul Mântuitorului, care a zis: „Mai fericit este a da, decât a lua”.
Dr. llie Dăianu
„Istorioare morale: (din înţelepciunea poporului român)”, antologie alcătuită de preotul Valeriu Dobrescu. Editura – Bacău: Babei, 2011
