Creștinii cred în faptul că prin botez, omul se curăță de păcate se numește spiritual și îl capătă pe Tatăl Ceresc. Viața ulterioară a creștinului depinde de om. El poate să se apropie de casa părintească sau din contră, să se îndepărteze de ea. Îndepărtarea are loc mult mai des, din cauza predispoziției oamenilor spre păcat. De fiecare dată când creștinii își întunecă sufletul cu gânduri, fapte sau cuvinte rele, el se îndepărtează de Dumnezeu. Acesta este rezultatul păcatelor, omul pierde protecția lui Dumnezeu și nimerește sub influența forţelor rele. Pentru a nu se transforma într-o ființă condusă de metehne, fără voință, omul trebuie să se salveze de păcate să lupte cu ele. Altfel va fi imposibilă reuniunea cu Tatăl Ceresc și sufletul după moarte va nimeri în stăpânirea diavolului și va fi supus chinurilor veșnice. Nu stă în puterile omului să lupte cu satan fără ajutorul divin. Pentru a primi ajutor de la Dumnezeu trebuie să fim împăcați cu El; păcatele nemărturisite reprezintă obstacolul care nu permite împăcarea cu Tatăl Ceresc și care poate fi eliminat prin taina mărturisirii. E o diferență între mărturisire când omul îi vorbește preotului despre păcatele sale ți comunicarea cu psihologul, căruia de asemenea omul îi relatează problemele sale. În taina mărturisirii există iertarea păcatelor, adică însuși Dumnezeu spală sufletul omului de păcate; pe când în discuția cu psihologul omul nu renaște și nu se izbește de păcatele sale.
Pregătirea pentru mărturisire
Taina mărturisirii se compune din două etape: pocăința, spovedania și dezlegarea. Această taină începe departe de pragul Bisericii, când persoana conștientizează fapta sa rea și înțelege că nu poate trăi în păcat. Parabola evanghelică a fiului rătăcitor este descrisă sugestiv. Acest fiu rătăcitor fiind pe calea păcatului, a ajuns, din cauza lipsurilor, să râvnească până și mâncarea porcilor. Primul pas spre pocăință este regretul. Al doilea este decizia fermă de a te adresa Tatălui Ceresc pentru a mărturisi păcatul și a cere iertare și ajutor. Fără fermitate nu va fi spovedanie, fără tăria de a renunța la gândurile și faptele rele nu se va săvârși taina mărturisirii, pentru că Dumnezeu nu se uită la cuvintele omului, dar citește în inima lui. Dacă preotul citește rugăciunea de dezlegare deasupra celui ce se mărturisește, iar omul nu are intenția de a-și schimba modul de viață, taina nu va fi valabilă deoarece nu-i va ierta păcatele persoanei nesincere. În limba slavonă spovedanie înseamnă mărturisire iar păcat din limba greacă înseamnă gafă. Pentru un ortodox este foarte important să simtă legătura cu Dumnezeu – el mărturisește atât în fața lui atât credința cât și greșelile sale. Preotul este doar martorul sincerității celui ce se spovedește. Conform doctrinei bisericii – în faţa omului stă însuși Hristos. Preotul în timpul citirii rugăciunilor, înfăptuiește porunca lui Hristos care le-a spus apostolilor: Pace vouă! Cum m-a trimis pe Mine Tatăl așa vă trimit și Eu pe voi. Luați Sfânt Duh. Înainte de mărturisire este importantă împăcarea cu toți, ar fi straniu să aşteptăm iertare de la Dumnezeu, când noi n-am iertat pe cineva. Chiar dacă apar dubii în privinţa pocăinţei, oricum trebuie să mergem la mărturisit, pentru Dumnezeu este important orice pornire a omului spre el şi atunci el însuşi va veni în întâmpinarea omului şi-l va ajuta în timpul mărturisirii.
Biserica Ortodoxă – Svetlana Rudzievskaia
Jurnal Spiritual
