Istoria apariției Bisericii – Particularităţile arhitecturii (II)

0
109

Evoluţia arhitecturii bisericeşti în Ţara Românească

targovisteO ultimă fază a influenţei bizantine indirecte se exercită asupra arhitecturii noastre bisericeşti prin filiala Sfântului Munte, în vremea lui Neagoe Basarab, care – în afara de minune de la Curtea de Argeş- a mai ctitorit şi două monumente de tip atonit: biserica actulă a mănăstirii Snagov şi fostă catedrală mitropolitană de la Târgovişte. Cea dintâi reprezintă de fapt o combinaţia a celor două tipuri anterioare dezvoltate până acum la noi: cel constantinopolitan şi cel sârbesc;  adică ea păstrează turla principală a naosului (ca la Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş) dar adoptă planul treflat al bisericilor de tip sârbo-bizantin (cu sânuri la naos) şi manifestă tendinţa de a mări numărul de turle. Ca element nou aduce însă un pronaos în  formă de pridvor, iniţial deschis pe trei laturi şi sprijinit pe stâlpi. Acest pronaos, ca şi naosul, are în mijloc patru stâlpi puternici, care susţin o turlă mare acelei de pe naos. Două turle mai mici se ridică peste absidiolele altarului la Snagov .

Se înalţă astfel numeroase biserici de mici dimensiuni, cele mai multe la ţară şi în majoritate, ctitorii boiereşti. Ele au în general planul treflat  de tip sârbesc (mai rar planul drept cruciform înscris) şi proporţii armonioase, fiind formate din: pronaos cu o turlă, despărţit de naos prin zid cu uşă sau coloane, naos cu turlă şi altar semicircular, la începutul simplu, apoi cu doua absidiole laterale.Ca element nou apare acum, la început spoaradic, la faţada de apus pridvorul de arcade deschise. Drept material de construcţie se întrebuinţează aproape exclusiv cărămida, decorul extern fiind alcătuit din brâul median, care încinge toată biserica, despărţind suprafaţa faţadelor în două registre.

Dintre bisericile importante de acest din secolul al 16-lea amintim: biserica fostei mănăstiri Valea din comuna Tiţeşti, jud. Argeş (zidită de părintele Radu Paisie la 1537), biserica din Stăneşti-Vâlcea (zidită în acelaşi  de boierii Buzeşti), bolniţa mănăstirii Cozia (zidită de Radu Paisie în 1542), biserica de la Curtea Veche din Bucureşti (zidită de Mircea Ciobanul, înainte de 1559). Şi mai ales  biserica fostei mănăstiri Mihai Vodă din Bucureşti (ctitorie din 1951 a lui Mihai Viteazul), la care podoaba sculpturală a faţadelor reprezintă chintesenţa şi realizarea supremă a formelor decorative căutate până atunci.

Un moment aparte din secolul al-16-lea e biserica domnească din Târgovişte (zidită de Petru Cercel în 1583) care imită planul vechii Mitropolii din Târgovişte. (Va urma)

Biserica Ortodoxă- Sveltana Rudzievskaia 

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here