Istoria apariției bisericii – Ierarhia şi rangurile preoţilor

0
1365

Schitul PesteraBinecuvântarea slujbei pastorale i se dă creştinului de către Dumnezeu prin taina preoţiei. Există trei ranguri al clerului: diacon, iereu (preotul), arhiereu (episcop). Ei se diferenţiază prin gradul „împuternicirilor”. Diaconul e asemenea îngerilor, pregătiţi să execute voinţa lui Dumnezeu. Diaconul îl ajută pe preotul la slujbă şi taine, dar nu se poate să le săvârşească. Preotul în comparaţie cu diaconul, este înzestrat cu o binecuvântare, dublă prin puterea Dumnezeiască, dar nu omenească, el săvârşeşte tainele, conduce slujba în Biserică, blagosloveşte şi tutelează credincioşii. Episcopul posedă o binecuvântare deplină – el săvârşeşte cele şapte taine, sfinţeşte mirul şi antimisurile pentru biserici, fără de care nu poate avea loc slujba principală – Sfânta Liturghie. Episcopul asemenea lui Hristos, renunţă la sine pentru a se îngriji de bunăstare spirituală a turmei sale, de aceea, din vechime, în Biserica Ortodoxă, episcopul putea deveni doar persoana călugărită. Această regulă este actuală şi în zilele noastre. Rangul episcopului este superior rangului preotului prin dreptul de a preoţi, aceasta e principala diferenţă dintre arhiereu şi iereu. În rest şi preoţii şi episcopii au drepturi egale de a propovădui doctrina ortodoxă şi a conduce; doar că preotul conduce unitatea cea mai mică a Bisericii – parohia (comunitatea creştinilor nu ei Biserici, pe când episcopul conduce eparhia, o regiune întreagă. Denumirea ei este constituită din două judeţe de bază, la care se adaugă numele arhiereului; de exemplu: Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor; Galaction, episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Titlul de episcop nu este singurul rang arhiereic, mai există rangul de episcop şi cel de mitropolit. În vechime ele specificau mărimea regiunii subordonate arhiereului. Actualmente în Biserica Ortodoxă Română, acestea sunt ranguri onorifice. În fiecare Biserică locală este ales, dintre episcopi, primatul care, în numele întregii biserici, este responsabil în faţa lui Dumnezeu, pentru sufletele creştinului, care i-au fost încredinţaţi. Capii bisericilor locale, cel mai adesea au ranguri de patriarh; de exemplu: patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu; Patriarhul României, Daniel; Patriarhul Rusiei. Ranguri onorifice au numai episcopii dar şi preoţii şi şi diaconii. E lesne de recunoscut rangul preotului după unele detalii ale vestimentaţiei purtate în timpul slujbei. În Biserica Ortodoxă Română, orice om căsătorit sau călugăr poate primi titlul de diacon sau preot. Călugărul care a devenit diacon se numeşte ierodiacon; călugărul în rang de preot – ieromonah. Titlurile de onorare pentru preoţimea neagră sunt următoarele: pentru ierodiaconi – iar pentru ieromonahi – egumen şi arhimandrit.

”Biserica Ortodoxă” – Svetlana Rudzievskaia

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here