Istoria apariției Bisericii – Crăciunul şi Botezul

4184mareCrăciunul este centrul sărbătorilor care nu-şi schimbă data serbării, adică a zilelor comemorative, praznicelor şi posturilor. Aceste sărbători sunt două culmi în anul bisericesc şi în modul serbării lor există asemănări. De exemplu ambele nut prăznuite noaptea. În ajunul Crăciunului se face o slujbă deosebită – ceasurile măreţe şi împărăteşti. Postul Crăciunului este mai puţin strict şi pe parcursul lui sunt mai multe sărbători care-l atenuează. După o săptămână de la începutul postului Naşterii Domnului se sărbătoreşte Intrarea Maicii Domnului în Biserică, şi la priveghere pentru prima dată se cântă irmoasele de Crăciun. Cele două duminici care preced această sărbătoare sunt pregătitoare. Penultima duminică este dedicată sfinţilor strămoşi (Adam, Noe, Avraam şi alţii). Ei au trăit cu mult înaintea lui Hristos dar credeau în venirea lui în lume şi în salvarea lumii de păcat.

În ultima duminica, la slujbă se citeşte genealogia lui Hristos din Evanghelia după Matei ceea ce confirmă că Naştere lui nu este întâmplătoare, Mântuitorul a avut strămoşi printre oameni şi Hristos îi primeşte în familia sa pe diferiţi oameni – sfinţi şi păcătoşi. În ajunul acestei sîrbători, Biserica ne aminteşte că, prin naşterea lui Hristos intrăm în rudenie cu Dumnezeu. Crăciunul şi Botezul sunt cele mai vechi sărbători creştine. E remarcabil faptul că primii cdrteştini sărbătăreau Crăciunul şi Botezul într-o zi de 6/19 ianuarie ca pe un eveniment unic. Fiind născut într-o peşteră din Betleem, Pruncul,. Iisus Hristos a avenit în lume în calitate de om şi numai după treizeci de ani, când a fost botezat de Sfântul Ioan în râul Iordan, Hristos a venit în lume ca Fiu al lui Dumnezeu. Ulterior Crăciunul a afo0st schimbat pe data de 25 decembrie conform înşiruirii evenimentelor descrise în Evanghelie. Păgânii sărbătoreau în ziua aceasta naşterea soarelui; pentru ca paznicul vechi să fie înlocuit de cel nou, în cântările bisericeşti Hristos este numit soarele Dreptăţii. Anume aşa i se adresează Lui creştinii în troparul naşterii Domnului. În calendarul ortodox modern sărbătorile Crăciunului şi Botezului sunt strâns legate – după şase zile de sărbătoare a Crăciunului  se începe  ajunul  Botezului, în locul juxtapunerii lor este situată sărbătoarea Tăierii împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, eveniment care s- întâmplat mai târziu. Acum se organizează iarmaroace, petreceri, se împodobesc brazii dce Crăciun, credincioşii merg la ospeţe, fac cadouri.

Interiorul bisericilor este ornat cu cetini, după gardul bisericilor se construieşte o iesle de Crăciun, cineva o meştereşte acasă, împreună cu copii. Ieslea de Crăciun se aseamănă cu un teatru de păpuşi în miniatură; acolo se plasează figurile Pruncului, Maicii Domnului, lui Iosif, păstorilor, magilor, îngerilor aplecaţi asupra ieslei măgarului şi boului.

În ziele noastre, ieslea de lângă Biserică poartă caracter decoratiov. Colindele sunt cântări populare duhovniceşti, care slăvesc Naşterea Pruncului lui Iisus. Ele sunt interpretate în cor şi au texte simple.

Colindătorii umblă pe la case, colindă stăpânii, dorindu-le bunăstare. Tradiţia respectivă are rădăcini păgâne, dar Biserica i-a dat un sens creştin, pe când ghicirea, o altă tradiţie cu rădăcini păgâne, este condamnată de Biserica Ortodoxă.

Un  ritual îndrăgit de popor este sfinţirea apei, act ce se sfârşeşte în jurul Botezului (5 ianuarie) şi la sărbătoarea Botezului (6 ianuarie) şi se săvârşeşte în amintirea intrării lui Hristos în apele Iordanului, ceea ce semnifică, în Ortodoxie, sfinţirea apei în toată lumea.

Apa sfinţită se numeşte agheasmă, ea se foloseşte în caz de boală, se bea câte puţin dimineţa, pe nemâncate. Statutul bisericesc spune că sfinţirea apei în ziua de Bobotează trebuie înfăptuită în râu, lac, mare etc.

Apa sfinţită la Botez are calitatea de a sfinţi, tămădui şi proteja de rău.

Biserica Ortodoxă – Svetlana Rudzievskaia

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here