Istoria apariției Bisericii – Clopotniţele

0
591
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

clopotnitaBiserica Ortodoxă este de neconceput fără sunet clopotelor. O biserică nouă este sfinţită numai după instalarea crucii pe cupolă şi a clopotului sfinţit în clopotniţă. Înaintea slujbei se trag clopotele sfinţit în clopotniţă. Înaintea slujbei se trag clopotele pentru a aminti credincioşilor, oriunde s-ar afla, despre Dumnezeu şi pentru ai chema la biserică. Sunetul clopotelor indică momentele cele mai importante ale slujbei şi ajută credincioşilor aflaţi în biserică să se roage necontenit. Trase în diferite moduri, clopotele vestesc prin sunetul lor o sărbătoare ortodoxă sau sosirea arhiereului la biserică, ori sunteţi funebru petrece răposatul spre locul odihnei veşnice. Şi procesiunile pascale din noaptea de înviere sunt însoţite de sunetul clopotelor avertiza şi avertizează oamenii în cazul unui pericol. Atunci când clopotniţele constituie clădiri separate de edificiul bisericii, au, de obicei, formă de turnuri circulare (rotunde) sau poligonale (pătrate, hexagonale, octogonale, mai rar dreptunghiulare), fiind făcute din zid (piatră, cărămidă sau lemn). De cele mai multe ori, sunt înalte, cu mai multe etaje, clopotele fiind aşezate de regulă în etajul de sus, la cât mai mare înălţime, pentru ca sunetul lor să fie auzit cât mai departe. De aceea camera lor are, în genere, forma unui foişor deschis din toate părţile, sau ziduri străpunse de goluri mari de fiecare latură. Cele mai vechi clopotniţe de acest fel apar în Apus, unde întrebuinţarea clopotelor în cult a a fost cunoscută mai întâi lângă bazilica paleocreştină Sfântul Martin de Tours, din Franţa, construită, la 470, şi la bazilicile San Apolinarie Nuovo şi San Apolinarie in Classe, ambele în Ravena (Italia), zidite în secolele 5 – 6. În răsărit clopotele au fost introduse în serviciul divin abia prin secolul al- 16-lea ele fiind aşezate în turnul clopotniţă (de diverse forme) situat deasupra pronaosului sau a pridvorul bisericii şi la care duce o scară interioară sau exterioară, în clopotniţe construite în imediata apropiere a bisericii, de obicei la biserică în curtea aceasta (ca la mănăstiri) sau lângă faţada principală.

Dintre monumentele de artă de acest fel, mai cunoscute sunt: turnul clopotniţă al mănăstirii Sfântul Ioan Rilski din Bulgaria (zidit în anul 1335), de formă rectangulară, turnurile-clopotniţă mai mici cu aspect roman din faţa bisericilor Mitropolia, începutul secolului al-16-lea. Menţionăm şi turnurile clopotniţă mănăstireşti din România, cum sunt cele ale bisericilor moldovene construite de Ştefan cel Mare în ultimii ani ai secolului 15-lea se mai păstrează cel de la mănăstirea Bistriţa şi cel de la biserica Sfântului Ioan din Piatra- Neamţ, sau ale bisericilor muntene, precum este cel de la mănăstirea Snagov.

Biserica Ortotodoxă – Svetlana Rudzievskaia

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here