Televizorul, unul dintre ispitele mondenității

0
180

copii televizorTelevizorul, ispita vremurilor noastre.

Televizorul a ajuns o prezenţă constantă în viaţa noastră. La oraş sau la ţară, îl întâlnim în majoritatea caselor, achiziţionarea lui fiind una din primele griji ale unei familii tinere. Cât ar fi de mare sărăcia, puţini sunt dispuşi să renunţe la televizor.

Chiar mai mult, de când cu varietatea programelor recepţionate prin cablu, fiecare membru al familiei are propriul lui televizor la care îşi urmăreşte programele preferate. Televizorul a ajuns un lucru atât de comun încât, pentru mulţi, pare cel puţin ciudată ridicarea problemei oportunităţii prezenţei acestuia în casă şi a urmăririi programelor sale. Şi totuşi, televizorul reprezintă o mare provocare pentru creştinul de azi.

Televizorul ne atrage şi ne absoarbe în lumea lui.

S-a remarcat faptul că un televizor deschis reprezintă o atracţie căreia cu greu îi pot face faţă persoanele prezente într-o cameră. Succesiunea imaginilor, curiozitatea, radiaţiile tubului catodic ne fac să ne întoarcem privirea spre televizor, chiar dacă nu suntem interesaţi în mod direct de cele prezentate.

Odată atraşi de ele, telecomanda ne va ajuta să găsim ceva interesant. În continuare, prin efectul hipnotic pe care-l produce, televizorul ne va smulge din realitate şi ne va absorbi în lumea lui, făcându-ne să ne scufundăm într-o lume a iluziei, mult mai interesantă şi mai bogată în întâmplări decât viaţa noastră de zi cu zi. Această lume a iluziei nu este lipsită de primejdii cărora cu greu le putem ţine piept.

Televizorul creează imaginarul confortabil.

Majoritatea emisiunilor TV pot fi încadrate în trei categorii: filme, ştiri şi divertisment. Emisiunile serioase de educaţie (culturale, religioase, ştiinţifice) au o pondere destul de mică.

Emisiunile TV creează imaginarul confortabil, schimbă sensul realităţii înlocuindu-o cu ficţiunea, oferindu-ne plăcerea stabilităţii în ambianţa de iluzii prin ieşirea din realitate. Într-o lume în schimbare în care ne copleşesc problemele zilnice devine reconfortanta întâlnirea zilnică cu aceeaşi prezentatori bine dispuşi creaţi toţi după acelaşi tipar, cu aceleaşi generice şi emisiuni, cu aceleaşi reclame, cu aceleaşi personaje din seriale care ne devin mai apropiate decât propria familie.

Televizorul ne oferă trăirea plăcerii suprimând sentimentul responsabilităţii.

tv300

Unul dintre cele mai evidente aspecte negative ale televiziunii consta în faptul că aceasta se face, de obicei, un propagator fidel al ideologiei anticreştine a societăţii moderne care susţine permisivitatea totală şi relativismul valorilor.

Aceasta se reflecta în prezentarea păcatelor ca acte normale şi în prezenţa frecvenţă, în special în cazul filmelor, a erotismului exacerbat şi a violenţei extreme care, în acelaşi timp, fascinează şi perverteşte.

“Când priveşti eşti transportat acolo unde tot ce e ascuns în suflet, toate “. Efectul cel mai pervers al televizorului este că îţi da iluzia posibilităţii trăirii plăcerilor pătimaşe, prin intermediul personajelor, în absenţa responsabilităţii. Mântuitorul ne învaţă însa ca păcatul se săvârşeşte din momentul primirii gândului păcătos şi ca patimile stârnite astfel ajung să ne domine.

Televizorul transformă realitatea în spectacol.

Dacă efectul negativ al promovării imoralităţii este destul de uşor de remarcat, mult mai nevinovate par emisiunile de ştiri. Acestea însă, dincolo de manipularea ce se exercită sistematic prin ele, au darul de a transforma realitatea în spectacol, ieşind în întâmpinarea nevoii de spectacol a omului şi creând astfel plăcere.

Ineditul şi agreabilul este vizat în raport cu complexitatea şi profunzimea vieţii, fiind bombardaţi sistematic cu o mulţime de informaţii irelevante de natură să ne abată de la problemele esenţiale. Privind televizorul avem iluzia dominarii lumii, hrănindu-ne orgoliul şi setea de putere şi uitând de propriile noastre păcate.

Televizorul este un fals remediu împotriva singurătăţii şi akediei.

Omul modern, deşi trăieşte în mijlocul mulţimii, este tot mai însingurat deoarece nu mai are puterea de a iubi jertfelnic şi de a crea astfel legături sufleteşti trainice cu cei din jur. Dar neputând suporta singurătatea, el apelează la televizor în speranţa scăpării de aceasta şi de maladia specifică singuraticilor, akedia, cel mai temut, mai răspândit şi mai actual dintre cele opt gânduri ale răutăţii prin care demonii îi chinuie pe oameni.

Caracterizată ca plictiseală, lehamite, lâncezeală, descurajare, scârbă, melancolie, saturare, indiferentă faţă de cele spirituale, akedia este “expresia concretă a unei profunde dezintegrări interioare a persoanei umane ca urmare a păcatului”.

Dacă primul şi cel mai eficace remediu împotriva akediei este de a rezista în faţa oricărei ispite, a persevera în rugăciune şi a nu fugi de tine însuti, mijlocul cel mai lesnicios, în aparenţă, de a scăpa de povara akediei este devierea atenţiei, distracţia, fuga de tine însuşi. Prin aceasta, însa raul nu e suprimat, ci amânat şi agravat, ducând în cele din urmă chiar la suferinţe neuro-astenice.

Televizorul este cel mai la îndemâna mijloc de a te distra, de a evada din cotidian, de a fugi, în definitiv, de tine însuti. Dar această fugă nu face decât să adâncească suferinţa provocată de singurătate şi de akedie.

Cum ne putem apăra de televizor.

televizorulCaracteristicile televizorului descrise mai sus ne arată ca acesta poate deveni pentru noi o patimă în faţa căreia suntem foarte vulnerabili. Putem zăbovi în faţa lui ceasuri în şir, comportându-se ca un adevărat drog. Dar cunoscându-i nocivitatea trebuie să căutăm căile de apărare pentru a nu ne transforma în legume aşezate în faţa televizorului, care înghit tot ce li se oferă.

Dacă nu ne putem lipsi de tot de el, atunci măcar să avem în vedere următoarele:
– Limitarea drastică a timpului petrecut în faţa televizorului, ştiut fiind şi numai faptul că este un mare devorator de timp şi nici un creştin nu poate să-şi permită irosirea timpului;
– Selecţia riguroasă a programelor vizionate; televizorul să nu devină un fundal al activităţilor zilnice, ci să fie deschis numai pentru a urmări anumite emisiuni educative serioase şi să fie închis imediat după aceea;
– Incompatibilitatea televizorului cu postul şi cu pregătirea pentru Sfânta Liturghie şi pentru împărtăşire; ca urmare, în zilele de post, precum şi înainte de Sfânta Liturghie (începând cu seara precedentă) să evităm televizorul.

Ce putem pune în locul televizorului?

– Să încercam să acordăm o mai mare atenţie construirii unor relaţii autentice, întemeiate pe iubire, cu cei din jurul nostru (familie, membrii parohiei, colegi), relaţii pe care televizorul le face înspăimântător de superficiale;
– Lectura unor cărţi serioase, nu neapărat teologice, dar care să ne îndrepte spre Dumnezeu şi, mai ales, citirea din Sfânta Scriptură;
– Rugăciune şi participare la slujbele Bisericii, primind astfel viaţa cea adevărată pe care ne-o dăruieşte Hristos. (Pr. Prof. Florin Botezan)

Sursă: Miride pentru suflet

V-ar putea interesa și aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here