Irisul – Planta care vindecă cele mai nebănuite afecțiuni

0
523

Irisul este una dintre florile care aduc o pată de culoare grădinilor. Una dintre semnificațiile numelui său este aceea de “curcubeu”, referire la bogăția coloristică a florii, dar mai înseamnă totodată “ochiul din cer”.

IrisulGenul Iris este format din aproximativ 200 specii fiind originar din regiunile nord temperate ale globului. Rudă cu frezia şi gladiola, irisul are aceeaşi formă de sabie a tijei. Florile mari, bogate, cu trei niveluri, au culori diferite, dintre care cea mai cunoscută este albastru-mov, cu centrul de un galben intens. Habitatul irişilor este extrem de variat unele flori crescând în deşert, unele în mlaştini iar altele pe arii aflate la latitudini mari.

Proprietățile terapeutice ale florii de iris

În tratamentul rănilor, extern şi intern (pentru cicatrizare) se administrează petalele de iris deoarece sunt bactericide, cicatrizante. Sunt de asemenea bune şi pentru calmarea durerilor. Se folosesc şi ca expectorant deoarece sunt un bun fluidifiant al secreţiilor bronhice.

În afecţiunile respiratorii se foloseşte bulbul de iris care vindecă cazurile uşoare, iar pe cele mai grave le ameliorează.

Irisul are un efect calmant al sistemului nervos.

În afecțiunile cardiace reglează bătăile inimii şi excitaţiile nervoase.

Preparate din iris

Coaja sau bulbul se fierb şi se fac bandaje care tratează abcese, arsuri, furuncul şi răni externe. Bandajele se schimbă la 6-8 ore deoarece colectează puroiul şi sparg zonele infectate ducând la vindecare.

Pentru afecțiunile interne sau externe se administrează ceai de iris din petale sau decoct din bulb. Se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită care se pune la o cană de apă. Dacă faceţi ceai de iris, petalele se pun în apă care fierbe, se lasă acoperit 15 minute, şi se strecoară. Dacă faceți decoct, acestea se vor pune în apă rece. Se fierb 15 minute şi apoi se strecoară. Se consuma 3 căni de astfel de ceai pe zi.

Pentru alte afecțiuni se administrează cu succes tinctura de iris. Tinctura se prepară în felul următor: se pun o parte petale de iris şi 5 părţi alcool alimentar de 70 de grade. Se ţin la temperatura camerei 15 zile şi se agită des. La final se strecoară, se pune în recipiente mai mici. Se administrează câte o linguriţă de 3 ori pe zi diluată cu apă. La fel se poate face şi cu bulbul.

Ceaiul cald de iris sau tinctura se poate pune în ureche în cazul afecțiunilor aparatului auditiv sau nevralgiilor.

Pentru afecțiunile oculare se administrează o soluție din 2 linguriţe de petale de iris la o cană cu apă rece. Se ţine la macerat peste noapte. Dimineaţa se strecoară şi se fac spălaturi folosind un tampon de vată.

Se pot face şi creme, adăugând ceară de albine care se fierbe într-o baie de apă. Proporţia trebuie să fie de 20 de grame de plantă la 100 de grame de masă grasă. Aceasta cremă de iris are proprietăţi cicatrizante şi se foloseşte foarte mult în afecţiunile externe.

Irisul în tradiția populară

Foliolele poligonale macerate în undelemn constituie Oleum liliorum alborum, remediu casnic şi clasic pentru răni. Frunzele de crin se puneau pe răni, tăieturi şi arsuri, iar petalele unse cu miere, pe beşică rea, la bubă neagră şi tăieturi. Pentru băşică în gură, se fierbeau în lapte dulce, care se ţinea călduţ în gură. Florile se puneau într-o sticlă cu apă, se astupau bine şi se foloseau contra durerilor de ochi.

În alte părţi, petalele ţinute în alcool se foloseau contra petelor de pe faţă şi a usturimii ochilor. Din antere se prepară un ulei pentru vindecarea rănilor. Din floarea întreagă, o tinctură contra durerilor interne. Ceaiul din flori de crin se lua pentru curăţirea sângelui. Se mai folosea în amestec cu sulfină albă, trifoi alb şi rădăcină de bujor. Ceapă de crin fiartă se punea pe umflături, pe buboaiele ce dau în copt şi pe pieptul bolnavilor de tuse.

Se mai prepară din ea o alifie pentru creşterea sprâncenelor. Se pisează o ceapă mai mare sau două mai mici, se puneau într-o ulcică cu o lumânare de seu şi se lăsau să fiarbă împreună. Se lua apoi seul curat de deasupra și se spăla bine în apă. Se ungeau cu el sprâncenele, în fiecare seară înainte de culcare.

Irisul, planta care vindecă cele mai nebănuite afecțiuni

Afecțiuni tratate cu iris: abcese, arsuri, coşmaruri, dureri de ochi, excitaţie nervoasă, faringite, furuncule; laringite, inflamaţia căilor respiratorii superioare, inflamaţia urechii, otite; insomnii, palpitaţii cardiace, panariţiu, răni, stări nervoase, stres; tulburări de memorie, (se face o cură internă cu câte 2-3 căni de ceai pe zi, preferabil din petale.), tuse uscată.

Pentru mai multe articole despre plante medicinale accesați rubrica Sănătate.

Sursa consultată: Efemeride

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here