IPS Teofan: „Iisus Hristos – Bucuria cea veșnică”

0
191
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

ipsÎntâlnirea cu Domnul Hristos în Euharistie şi puterea biruinţei Lui asupra morţii îi oferă omului izvor inepuizabil de bucurie atât în viaţa de familie, cât şi în cea de mănăstire. Aşezată sub semnul lui Hristos, familia – tatăl, mama şi pruncii lor – devine, în pofida multor greutăţi, bucurie continuă, bucurie jertfelnică, bucurie adevărată.

Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mă­năstiri şi drept-cre­din­ciosu­lui popor al lui Dumnezeu din Arhi­e­piscopia Iaşilor: har, bucurie, ier­tare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

„Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure. Şi să prăznuiască toată lu­mea cea văzută şi cea ne­vă­zută; că a înviat Hristos, Bucuria cea veşnică.“ (Canonul Utreniei Învierii, cântarea întâi, stihira a doua, în Penticostar, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1999, p. 16.)

Iubiţi fraţi preoţi,

Iubiţi credincioşi,

Hristos a înviat!

Trăim în aceste zile sub semnul Învierii Domnului Hris­­tos. Mărturisirea că „Hristos a în­vi­at!“ şi confirmarea aces­teia prin cuvintele „Adevărat a înviat!“ aduc în suflet o stare de pace, seninătate şi, mai ales, de bucurie.

De ce, oare, simţim mai multă bu­curie de Paşti decât în alte zile ale anului? De unde vine aceasta? Ce a­nume aduce atâta mulţime de oameni la biserică în noaptea Paştilor?

Sunt întrebări spuse sau nespuse care aşteaptă răs­puns pentru a conştientiza mai adânc şi mai real frumuseţea şi bucuria a­cestei sărbători.

Sfânta Evanghelie, Vestea ce Bună, începe cu mărtu­ri­sirea bucuriei din noaptea Naşterii lui Hristos – „Iată, spune îngerul, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi S-a născut azi Mântuitor“ (Luca 2, 10-11) – şi se încheie cu bucuria Apostolilor la Înălţarea Domnului: „Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare“ (Luca 24, 52).

Între bucuria Naşterii şi bucuria Înălţării la cer a Dom­nului Hristos se află taina Crucii şi a În­vi­erii Sale, izvor de mare bucurie pentru oameni. „Femeile mirono­si­­ţe, spune părintele Dumitru Stă­niloae, aflând de la înger despre Învierea Domnului, aleargă cu frică şi cu bucurie mare să ducă această veste ucenicilor. Justi­fi­când bucuria lor, primul cuvânt pe care li-l adresează Iisus Cel înviat la întâlnirea cu ele este: «Bucu­raţi-vă!» (Matei 28, 9). De atunci, cei ce cred aleargă cu aceeaşi bucurie debordantă în noaptea Paş­tilor şi în zilele următoare, vestind tuturor celor pe care îi întâlnesc: «Hristos a înviat!». Bucuria este starea sufletească principală pe care a produs-o vestea Învierii în cei care ştiau că viaţa lor sfârşeşte în moarte. Bucuria aceasta se men­ţine continuu, dar se actuali­zează în noaptea Paştilor.“ (Pr. prof. Dumitru Stăniloae, „Paş­tele, sărbătoarea luminii şi a bucuriei în Ortodoxie“, înStudii Teolo­gice, seria a II-a, anul XXVII, nr. 5-6 (mai-iunie), 1975, pp. 349-350)

De ce nu se regăseşte lumina bucuriei lui Hristos în viaţa multor creştini?

De-a lungul veacurilor, creşti­nii au trăit sărbătoarea Sfin­telor Paşti ca răstimp de mare bucu­rie. Cântările Bisericii au subliniat în mod special această realitate: „Ce­rurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure. Şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută; că a înviat Hristos, Bucuria cea veşnică“. „Să ne veselim dumnezeieşte, că a înviat Hristos“, rosteşte cân­ta­rea Bisericii. De ce aceasta? Pen­tru că „iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lău­dăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moar­tea pe moarte a stricat“.

Drept-măritori creştini,

Mare este bucuria acestor zile, în mod special pentru cei care se străduiesc să trăiască în duh creş­tin autentic, pentru toţi cei care îşi iau în serios credinţa. În acelaşi timp, se cuvine să recunoaştem că mulţi dintre semenii noştri nu cunosc a­ceas­tă bucurie, după cum mulţi din­­tre fiii şi fiicele Bisericii nu tră­iesc în mod real bucuria de a fi creş­tin. Mai mult, constatăm, cu du­rere, că de multe ori nici noi în­şi­ne nu trăim bucuria Învierii în a­de­vărata sa a­dâncime şi cuprindere.

Întrebarea fundamentală este aceasta: de ce nu se regăseşte lumina bucuriei lui Hristos în viaţa multor creştini? În câţi dintre noi, creştinii, se descoperă ca fiind tră­i­tă per­manent şi cu toată intensitatea bucuria Învierii pe care Bi­se­­rica o prezintă atât de frumos în slujbele şi cântările închinate Ma­relui Praznic al Paştilor, precum auzim: „Paştile cele frumoase, Paş­tile Domnului, Paştile! Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsă­rit! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm! O, Paştile, iz­băvire de întristare! Că astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară stră­lucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând: Vestiţi Apostolilor“? Câţi dintre noi „ne veselim dumnezeieşte“, măr­­turisind prin propria noastră via­ţă cuvintele: „O, dumnezeiescul! O, iubitul! O, preadulcele Tău glas! Căci cu noi ai fă­găduit să fii până la sfârşitul veacului, Hristoase. Pe Care întărire de nădejde credincioşii avându-Te, ne bucurăm!“?

Citește mai mult

†TEOFAN
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here