Soarta noastră seamănă cu soarta unei cărţi bune aflate între atâtea alte cărţi pe un raft

învingătoriiPare banal, dar vă voi repeta şi eu că învingătorii conduc primele lor întâlniri, chiar şi telefonice, prin faptul că ei sunt primii care se prezintă. Prin simplul fapt că ne-am rostit numele şi am deschis în felul acesta conversaţia, am proiectat în exterior sentimentul că avem valoare şi am oferit un motiv să se creadă că numele nostru este unul important de reţinut.

De asemenea, învingătorii întind ei mâna primii, tratându-i în felul acesta pe ceilalţi cu respect. Când îţi strâng mana, se uită în ochii tăi şi zâmbesc cu căldură: îţi arată că sunt interesaţi să comunice cu tine. Puţine comportamente definesc mai clar un “învins” decât o privire alunecoasă, incapabilă să o susţină pe-a ta, sau o privire îndreptată în jos, de parcă ţi-ar spune “nu pot fi direct cu tine; nu m-aş simţi bine dac-aş fi”.

Ascultând înveţi mult, iar vorbind nu înveţi nimic.

Şi nimic nu defineşte mai bine un învingător decât un nume care îşi oferă cu bucurie serviciile, o mână întinsă cu căldură şi o privire drept în ochi. Învingătorii învaţă cum să se prezinte în lume şi prin ascultarea activă a celorlalţi. Odată ce s-au prezentat, încep să te asculte. Ei ştiu că ascultând înveţi mult, iar vorbind nu înveţi nimic. Avem doi ochi, două urechi şi o singură gură, ca să putem observa şi asculta mai mult decât vorbim.

Învingătorii pun întrebări, îl fac pe celălalt să vorbească, îi cer exemple, îi cer feedback. Îţi cer să exprimi ceea ce-ai spus cu alte cuvinte şi îţi dau feedback-ul lor pentru claritate şi înţelegere. Ei ştiu că a recunoaşte valoare în celalalt este cea mai mare dintre toate abilităţile de comunicare.

Earl Nightingale, unul din cei mai mari teoreticieni ai dezvoltării personale din epoca noastră numeşte această abilitate atât de rară atitudinea “să-i fac să le pară bine c-au vorbit cu mine”. E-aproape penibil de simplu… dar hai să înţelegem cum functionează, şi de ce. Acest “îi fac să le pară bine c-au vorbit cu mine” poate deveni un întreg mod de viaţă -evident, în momentul în care ai perspectiva de a încheia o afacere, ai de întâlnit un adversar sau un viitor prieten. Şi când vorbesc la telefon, învingătorii au o atitudine spre-servire, iar nu una spre-sine. Interesul lor se îndreaptă către cealaltă persoană şi nu către ei înşişi.

Ceea ce eşti vorbeşte atât de tare, încât abia aud ceea ce spui!

Când avem în suflet şi interesul altuia, nu doar pe-al nostru, celălalt ne simte. Poate nu este în stare să se şi exprime în cuvinte, dar simţirea aceea există. Pe de altă parte, oamenii nu se simt deloc bine când vorbesc cu cineva care are doar propriile sale interese în minte, nu şi pe ale lor.

Avem o sursă din care ştim cu certitudine toate aceste lucruri, şi anume comunicarea non-verbală. Vă amintiţi zicala: ceea ce eşti vorbeşte atât de tare, încât abia aud ceea ce spui! Comunicarea non-verbală este de-o importanţă crucială în manifestare. Ne folosim în comunicare de aproximativ 700.000 de semnale non-verbale. Dacă ne gândim la vocabularul activ al “pământeanului mediu”, este uşor de înţeles de ce comunicarea non-verbală are un efect mai puternic decât am putea înţelege noi vreodată. Conştient sau nu, oamenii îşi “telegrafiază” intenţiile şi sentimentele. Tot ce se petrece în interior pare să se vadă la exterior.

Invingatorii ascultă întreaga persoană

Cele mai multe astfel de semnale non-verbale le recepţionăm sub nivelul conştient al gândirii. Mintea noastră conştientă, ca un roboţel, ni le evaluează şi apoi ni le “serveşte” drept sentimente. Cu atitudinea aceasta, “îi fac să le pară bine c-au vorbit cu mine”, cu atenţia noastră îndreptată spre problemele lor, avem pur şi simplu interesele lor aproape de suflet. Iar impresia pe care le-o creem este exact ceea ce ne aud că spunem. Iar climatul este unul de pe urma căruia fiecare beneficiază; fiecare câştigă atunci când unul are această atitudine.

Aşa că învingătorii ascultă întreaga persoană: îi observă limbajul trupului, ştiind că, de pildă, încrucişarea braţelor ne poate arăta un interlocutor în defensivă sau introvertit. Ei înţeleg că mâinile pe şolduri sau gesticulaţia energică pot denota o atitudine agresivă. Ei se mai uită la ochi. care pot privi în jos sau lateral, semn de conştientizare sau de vinovăţie;  ei pot avea un “flash” sau nişte mişcări bruşte în sus şi în jos – surprindere, sau furie. Sunt atenţi şi la vocalul extraverbal: tonul vocii, tremurul ei, nervozitatea. Fie că te ocupi de afaceri, fie că te împrieteneşti sau te căsătoreşti: asumă-ţi întru totul responsabilitatea reuşitei sau a eşecului în comunicare.

Un învingător nu va vrea niciodată “să vă întâlniţi la jumătatea drumului”: ca ascultător se responsabilizează sută la sută cu auzirea şi ascultarea a ceea ce vrei tu să spui. Ca vorbitor se consideră responsabil sută la sută că se va asigura că tu ai înţeles ce-a spus el. Când dau exemple, când îţi cer feedback; când îţi cer să exprimi spusa lor cu alte cuvinte, atunci vor ei să te ajute să le pricepi adevărata intenţie.

Keep It Straightforward and Simple

Ei folosesc formula KISS. Adică: Keep It Straightforward and Simple. Fii mereu direct şi simplu (în exprimare). Învingătorii îşi emit mesajul în limbaj simplu şi folosesc cuvinte simple, care nu au un dublu sens sau nu lasă loc pentru nişte intenţii ascunse. Şi, încă un lucru important, învingătorii emit idei constructive. Nu sunt critici, nici cinici. Ei acceptă şi alt punct de vedere ca fiind valid, chiar dacă se opune diametral la ceea ce cred ei. Ei îţi spun: “Apreciez şi înţeleg atitudinea ta. Chiar dacă eu simt altfel. Aş vrea să-ţi spun, totuşi, de ce nu sunt eu tocmai în asentimentul tău.”

Când a spus “n-am întâlnit niciodată un om care să nu-mi placă”, Will Rogers – sunt convins – n-a vrut să spună că-i plac toate trăsăturile şi caracteristicile tuturor oamenilor. Intalnise multi oameni in viaţa lui, dar el găsea la fiecare câte ceva de admirat. Era conştient că oamenii ne dau înapoi ceea ce le dăm noi. Dacă vrei să fii iubit, manifestă o prezenţă uşor de îndrăgit. Gândeşte-te la oamenii care au avut cea mai puternică influenţă asupra ta. Poata au fost părinţii tăi, un bun profesor, un asociat, un bun prieten. Oameni care chiar ţineau la tine. Şi pe oricine vei influenţa tu mult în viaţă, aceia vor fi oamenii la care ţii tu.

Când vei fi cu oameni la care ţii, atunci interesul lor şi nu al tău va fi pe locul unu în mintea ta şi acest lucru este atât de evident în căsătorie şi în condiţia de părinte. Dar este o realitate şi în celelalte sectoare ale vieţii.

“Găsirea numitorului comun”

Căsătoria nu înseamnă a privi unul la celălalt, ci a privi împreună în aceeaşi direcţie. Succesul nostru în comunicarea şi în “găsirea numitorului comun” cu ceilalţi se sprijină pe acelaşi principiu: abilitatea noastră de a îi ajuta pe ceilalti să-şi rezolve problemele; aceasta este manifestarea win-win. Învingătorul spune: te­am făcut să te bucuri c-ai vorbit cu mine. Iar tu îi vei spune: ştii ceva? eu mă plac aşa de mult, cel mai mult  când sunt cu tine.

”Psihologia învingătorului”, Denis Waitley

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here