Invenţii care au schimbat lumea secolului al XIX-lea – Macadamul (1819)

0
335

macadamJohn Loudon McAdam, un scoţian născut în 1756, a fost cel care inventat o metodă sigură de a da drumurilor o suprafaţă dură, pe orice vreme. Structura consta din trei straturi de pietre aşezate pe o suprafaţă uşor convexă sau bombată a cărei scurgere era asigurată prin două şanţuri laterale. Primele două straturi erau alcătuite din pietre un-ghiulare sparte manual, nu mai mari de 8 centimetri, aşezate strâns una lângă alta la o adâncime de aproximativ 20 de centimetri. Acestea erau acoperite cu un strat superior gros de circa 5 centimetri alcătuit din pietre rotunde mai mici, cu dimensiunea de până la 2,5 centimetri. Fiecare strat era compactat cu un tăvălug, ceea ce făcea ca pietrele unghiu-lare să se înfigă una într-alta. McAdam a descoperit că materialul cel mai bun pentru pavarea drumurilor era piatra spartă sau zdrobită mecanic şi apoi sortată pentru a obţine o mărime uniformă a fragmentelor. Pietrişul produs natural, precum prundişul din zona litorală sau pietrişul de râu, nu folosea acestui scop; procesul de eroziune netezea şi rotunjea suprafeţele pietrelor, făcându-le alunecoase şi mobile. Din acest motiv, pietrişul trebuia produs artificial.

Tehnica lui McAdam a fost denumită mai târziu macadam legat cu apă, pentru a o deosebi de versiunile ulterioare în care s-a folosit smoala. Metoda implica multă muncă manuală, dar tehnologia era simplă şi producea o suprafaţă rutieră solidă, uşor de întreţinut şi cu autoscurgere. Drumurile acoperite în acest fel au fost descrise drept macadamizate. Suprafaţa rutieră a lui McAdam a constituit, probabil, cel mai mare pro-gres în proiectarea drumurilor de la drumurile pavate de pe vremea roma-nilor. Un mare avantaj al drumurilor cu macadam a fost acela că nu presupuneau o tehnologie sofisticată şi erau, prin urmare, destul de ieftine. Reţeaua rutieră britanică a cunoscut o adevărată transformare. Cea mai mare diferenţă s-a simţit în ţinuturile argiloase din sudul Angliei. Acolo, iarna, drumurile se transformau adeseori în bălţi de noroi apos $ deveneau de netrecut, în timp ce vara se solidificau, păstrând urmele a ânci lăsate de căruţe si trăsuri, tari ca betonul. Macadamul a făcut n aceste drumuri dificile drumuri pentru orice vreme şi a îmbunătăţit mnificativ comunicaţiile. McAdam a fost poreclit „Colosul drumurilor”. Când au apărut autovehiculele, la sfârşitul secolului al XlX-lea, praful ridicat de pe suprafeţele macadamizate a devenit o problemă din ce în ce mai mare. Vidul creat sub vehiculele rapide sugea praful din suprafaţa drumului, învolburându-l în nori de praf care, pe lângă că erau neplăcuţi  reduceau vizibilitatea. În plus, autovehiculele solicitau mai tare structura suprafeţei macadamizate, dezmembrând-o literalmente.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here