Săpunul a fost inventat în jurul anului 2800 î.H. Cea mai veche dovadă a folosirii săpunului a fost găsită în niște cilindri de lut din Babilon. O tăbliță de lut scrisă în Babilon în jurul anului 2200 î.H. conține o rețetă pentru obținerea săpunului. Ingredientele erau alcaliul, apa şi uleiul de laur.
Săpunul folosit încă din Egiptul antic
Egiptenii antici se spălau regulat. Aflăm din papirusul Ebers, scris în 1550 î.H., că foloseau săpun făcut dintr-o combinație de uleiuri animale şi vegetale cu săruri alcaline. În alte documente din Egiptul Antic se pomenește de un soi de săpun folosit pentru pregătirea lânii pentru țesut; spălarea fibrei era, în mod evident, încă de pe atunci o operațiune premergătoare torsului şi țesutului.
La romani săpunul era folosit mai mult pentru coafat
Primele rapoarte potrivit cărora în Pompei s-a descoperit o fabrică de săpun cu tot cu calupuri de săpun au fost pur şi simplu neadevărate. Se pare că romanii nu cunoșteau săpunul sau capacitățile acestuia. Pentru curățenia personală foloseau, în schimb, ulei.
Citiți și Săpunurile antibacteriene scad efectul antibioticelor.
Săpunul ca atare este menționat pentru prima oară de Pliniu, care vorbește în „Istoria naturală” despre fabricarea săpunului din cenușă şi seu şi sugerează că acesta era folosit mai mult la coafat decât la spălat. Pliniu spunea, cu un oarecare dispreț, că la germani şi gali bărbații îl foloseau mai mult decât femeile. Probabil avea dreptate, şi asta ar putea explica de ce războinicii nordici îşi puteau zbârli atât de înfricoșător părul atunci când mergeau la luptă.
Săpunul în Țările arabe
În Țările arabe săpunul se făcea din ulei de măsline şi uleiuri aromatice de felul uleiului de cimbru. Leșia a fost folosită pentru prima oară în lumea musulmană şi formula de obținere a săpunului nu a mai suferit de atunci încoace vreo schimbare semnificativă. Din anul 600 d.H. a început să se fabrice săpun în Nablus, Palestina, şi în Cufa şi Basra în Irak.
Săpunurile moderne sunt descendente directe ale acelor săpunuri istorice arabe care erau deja colorate şi parfumate, la fel ca produsele moderne.
Săpunul în Occident
Unele țări occidentale au vădit reticență în acceptarea săpunului. Igiena personală nu a fost întotdeauna o prioritate. În multe țări, importanța igienei a trebuit explicată de către autoritățile sanitare, atât în ceea ce privește spălarea corpului, cât şi a hainelor, pentru a reduce populațiile de microorganisme patogene. Este aproape de necrezut că în SUA săpunul a apărut pe piață de-abia la sfârșitul secolului al XlX-lea.
În prima jumătate a secolului al XX-lea s-au făcut campanii publicitare pentru a determina lumea să se spele cu săpun. De-abia în anii 1950 înțeles marea masă a populației din America de Nord şi Europa că săpunul este necesar pentru igiena personală. Având în vedere că săpunul a fost inventat în anul 2800 î.H., le-a luat destul de mult timp.
Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden
Jurnal Spiritual
Citiți și Nucile de săpun, detergentul oferit de natură. Este ieftin și antibacterian.
