Invenţii din lumea antică – Vopseaua (78.000 Î.H.)

0
546
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

vopseleVopseaua este compusă, în general, din trei ingrediente: un pigment, un liant care leagă totul şi un solvent care are rolul de a face aplicarea mai uşoară. Folosim vopsea în atâtea situaţii, încât e greu să  ne imaginăm lumea fără ea. Ne zugrăvim casele cu vopsea, pe dinăuntru  şi uneori pe dinafară; multe piese de mobilier sunt vopsite; maşinile, autobuzele, trenurile, avioanele şi vapoarele sunt, toate, acoperite cuj vopsea. Uneori vopsim un obiect mai ales pentru a-l face mai durabil, mai rezistent la intemperii, dar, de obicei, culoarea vopselei contează. Culoarea este de maximă importanţă atunci când vopseaua este folosită în crearea operelor de artă. Fiecare cultură a lumii are o tradiţie proprid în arta vizuală, şi vopseaua joacă în ea un rol principal. La un capăt al spectrului se află lucrări ca Mona Lisa şi plafonul Capelei Sixtine. La celălalt capăt se află picturile rupestre din Paleolitic.

Picturi pe stânci sau pe pereţii grotelor au fost realizate de acum aproximativ 40.000 de ani. Printre cele mai faimoase se numără picturile din grota Lascaux, considerate a reprezenta apogeul culturii picturii rupestre din Europa. Când europenii moderni au văzut pentru prima oară în Cantabria, în anul 1879, picturile rupestre de la Altamira, au presupus că trebuie să fie o înşelătorie, dar testele recente de datard arată că sunt într-adevăr antice. Picturile demonstrează un nivel înalt de măiestrie artistică. Înfăţişează animale, şi se presupune că au legături cu un gen sau altul de magie vânătorească. Este la fel de posibil să fi fost realizate de un şaman sau de un vraci. Şamanul se retrăgea în întunericul grotelor, intra în transă şi apoi picta ceea ce i se arăta în viziune pentru a se încărca, poate, cu putere de la pământul din jurul peşterilor.  Aceasta ar explica izolarea şi inaccesibilitatea grotelor.

Nu avem cum să fim siguri, dar picturile ne dau indicii valoroaşi despre firea oamenilor, credinţele şi interesele lor. Oricare ar fi fost intenţia iniţială, picturile ne vorbesc acum elocvent despre oamenii care le-au realizat. Şi aceasta este una dintre cele mai remarcabile trăsături al artefactului – caracterul direct, pur uman al comunicării, de la om la om peste o prăpastie aparent de netrecut, de sute sau chiar mii de ani.

În Europa, cele mai vechi picturi rupestre au fost găsite la Chauvet şi datează de acum 32.000 de ani.

Majoritatea imaginilor înfăţişează animale sălbatice: bizoni, cai, zimbri şi cerbi. Unele, surprinzător, sunt copii ale unor palme umane. Există doar câteva imagini de oameni, şi acestea sunt mai degrabă sche­matice decât încercări portretistice reale. Se pot vedea şi modele ab­stracte, descrise de un anticar drept „macaroane”.

Pigmentul utilizat în cele mai vechi picturi găsite în Europa era făcut din hematit, limonit roşu şi galben, oxid de mangan şi cărbune. Imaginile erau schiţate şi apoi pictate la lumina lămpii.

Unele imagini au fost cioplite înainte de a fi pictate, aşa că ies uşor în relief sau sunt puţin adâncite, asemenea celor găsite în 2003 la Cress-well Crags, în Anglia. Picturile erau făcute chiar şi pe versanţii stâncilor, dar fireşte că acestea au fost în bună parte distruse de eroziune. Picturi pe stânci au fost descoperite şi în regiunea Saimaa din Finlanda.

În Africa de Sud, picturile pe stâncă de la Ukhahlamba-Drakensberg au fost realizate cu aproximativ 3000 de ani în urmă. Ele reprezintă atât oameni, cât şi animale. Un set de picturi rupestre descoperit recent în Somalia îi înfăţişează pe locuitorii antici venerându-şi vitele şi executând ritualuri religioase. Picturi şi mai vechi, reprezentând din nou turme de animale, au fost găsite în peşterile de la Tibesti, în Sahara.

Alte picturi rupestre au fost găsite în Australia, Thailanda, Malaysia şi Indonezia. Cele mai vechi picturi din Malaysia se află la Gua Tambun, în Perak, datând de 2000 de ani. Cele din Grota Pictată aflată în Parcul Naţional al Complexului de Peşteri Niah datează din anul 800 d.H.

În Epoca Bronzului, vopseaua a fost folosită cu multă măiestrie şi fineţe la decorarea pereţilor mormintelor egiptene şi templelor minoice. În acest caz, subiectele zugrăvite ne indică, după mii de ani, ce considerau frumos şi ce găseau că este important acele civilizaţii antice. Odată cu scurgerea timpului, vopseaua a fost produsă în mai multe culori. Cafeniul, roşul, cenuşiul, negrul şi ocrul roşu-gălbui se găseau foarte timpuriu. Elitele bogate ale civilizaţiilor mediteraneene din Epoca bozului, faraonii Egiptului şi preotesele Cretei minoice îşi permiteau să folosească lapisluzuli pentru a obţine un pigment albastru strălucitor. Mai târziu, pictorilor care au lucrat pentru regii şi prinţii micenieni li s-a pus la dispoziţie malahit, o piatră semipreţioasă de un verde scânteietor.

Galbenul de Neapole a fost inventat în jurul anului 500 d.H. În secolul al XVI-lea al erei noastre, coaja şi fructele unor arbori din nou des­coperitele Americi au devenit materie primă pentru o altă culoare: car­minul. Roşul de coşenila a fost preluat de la amerindieni. Albastrul cel mai intens şi profund, albastrul de Prusia, a apărut pe la începutul secolu­lui al XVIII-lea.

Nu exista încă un galben intens care să nu pălească sub acţiunea luminii directe. Acesta avea să fie inventat de-abia în 1818, sub denumi­rea de galben de crom. Prin amestecarea vechilor culori cu cele noi, s-au obţinut alte si alte nuanţe. Combinându-se albastrul de Prusia cu galbenul de crom, s-a creat verdele de Braunschweig. Între 1820 şi 1840 s-a reuşit obţinerea sintetică a alizarinei si a albastrului ultramarin. în 1870 a ieşit pe piaţă prima vopsea lavabilă, sub denumirea Charlton White. Aceasta a fost urmată de vopselele emulsionate pentru zugrăvit, care au marcat o îmbunătăţire semnificativă a metodelor tradiţionale de decorare a pereţilor.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

Jurnal Spiritual

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here