Invenţii care au schimbat lumea – Treierătoarea (1786)

0
712

treieratoareDin vremuri imemoriale, după ce se secera grâul, paiele şi pleava trebuiau separate de boabe. Aceasta se făcea printr-un proces simplu, dar laborios, numit treierat. Grâul proaspăt secerat era aşezat pe o suprafaţă dură special pregătită, aria de treierat, şi bătut cu îmblăciul. In acest fel boabele ieşeau de pe spice. După treierat, amestecul de seminţe şi pleavă de pe arie era încărcat în coşuri şi aruncat în mod repetat în aer; pleava era dusă de vânt şi numai boabele cădeau înapoi în coş. Acest proces se numea vânturare.

În Creta au fost găsite arii circulare de treierat datând din Epoca Bronzului; aceasta ne arată că metoda are o vechime de 3500 de ani. Treierarea şi vânturarea grâului au continuat să se facă manual, cu mare consum de efort şi timp, până în secolul al XlX-lea.

În 1830 era nevoie de 300 de ore de muncă pentru a secera, treiera şi vântura grâul de pe numai cinci pogoane de pământ. Secerătoarea Mc Cormick, brevetată în 1834, a iuţit procesul de recoltare în sine. Treieratul se făcea încă, de cele mai multe ori, cu mâna.

În 1786 Andrew Meikle a inventat în Scoţia o maşină de treierat. Tatăl lui inventase o maşină de vânturat încă din anul 1710, dar aceasta nu fusese general adoptată. Probabil că domnul Meikle senior se născuse prea devreme. În zonele rurale, noutăţile erau privite, de obicei, profundă suspiciune. Fiul a avut mai mult succes. Andrew Meikle era mecanic la moara Houston de pe proprietatea lui John Rennie din Phantassie, o localitate din regiunea East Lothian. Meikle a avut norocul a fi sprijinit de Rennie; Rennie l-a ajutat să-şi instaleze maşinile şi alte mori.

Nu orice fermier îşi putea permite să aibă o maşină de treierat, cei care aveau mai puţin pământ închiriau o treierătoare itinerantă, cu tot cu echipa de lucru. Mecanicul instala treierătoarea fie lângă lanul de grâu, unde se culegea recolta, fie lângă hambare, dacă aşa prefera fermierul. Maşina era pornită, şi o echipă de muncitori dădea roată lanului, încărcând snopii de grâu într-o căruţă trasă de cai şi ducându-i la maşina de treierat. În căruţă stăteau alţi oameni care aruncau cu furca snopii de grâu în maşină. Seminţele erau separate de către cilindrii rotativi din interiorul maşinii şi cădeau la fund. Pleava şi praful erau îndepărtate de un ventilator, în timp ce o bandă transportoare ducea boabele la o altă căruţă. Din paiele suflate de un ventilator se făcea o claie separată.

Maşina de treierat a avut consecinţe sociale şi politice imense. Ea a fost, în parte, responsabilă de răscoala căpitanului Swing. După înche-ierea Războaielor Napoleoniene, în 1815, a existat o recesiune economică. Muncitorii din agricultură înduraseră peste un deceniu de impozite mari şi lefuri scăzute, precum şi condiţii proaste de trai. Se confruntau acum cu perspectiva şomajului pe scară largă pe timp îndelungat, ca rezultat direct al introducerii maşinii de treierat – precum şi continuarea procesului de îngrădire a terenurilor obşteşti. Înaintea Revoluţiei Agricole mulţimile de ţărani avuseseră de lucru chiar si în cele mai mici sate din Anglia. Cu salarii mici şi nicio perspectivă de mai bine, introducerea maşinii de treierat a fost picătura care a umplut paharul. A fost văzută ca invenţia care avea să-i aducă la punctul de a muri de foame. În 1830, în tot sudul Angliei, muncitorii agricoli au distrus maşinile de treierat, i-au ameninţat pe moşierii care le deţineau şi le-au dat foc la căpiţe şi hambare.

Răsculaţii au fost pedepsiţi cu mare asprime. Nouă dintre ei au fost spânzuraţi; alti 450 au fost duşi în Australia. Nu s-a ştiut niciodată exact cine a organizat revolta, dar ţăranii şi-au numit fictiv conducătorul „căpitanul Swing”.

Primele treierătoare erau alimentate manual si acţionate cu cai. Erau destul de mici – nu mai mari decât un pian. Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea au început să fie construite în gabarite mai mari şi au dat posibilitatea de a executa o gamă considerabilă de operaţiuni. Li se adăugaseră echipamente e de greblare, vibrare şi ventilare, aşa încât operaţiunile puteau fi executate ordonat: îmblătit, scuturat şi vânturat. La fermele mijlocii şi mari, cu peste 200 de oameni, puterea aburului era mai economică decât cea a cailor. Maşina de treierat s-a dovedit de mare folos moşierilor, reducând considerabil costurile prelucrării recoltei de grâu.

 Pentru muncitorii din agricultură nu au existat însă avantaje. Intensificarea procesului de mecanizare de-a lungul secolului al XlX-lea a avut drept consecinţă scăderea constantă a cererii de forţă de muncă în agricultură. Aceasta a condus, în mod inevitabil, la depopularea rurală la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea şi migrarea către oraş. În jurul anului 1900, 80% din populaţia britanică locuia la oraş. Deşi treierătoarea nu poate fi găsită vinovată de toate aceste schimbări, este cert că a jucat un rol semnificativ.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here