Invenţii care au schimbat lumea -Tenisul de câmp

0
362
Translate in

1346838900big_tenis-1Tenisul de câmp a fost inventat în nordul Ţării Galilor de maiorul Walter Wingfield. La fel ca alte invenţii, jocul lui Wingfield a avut precursori. Nu se ştie exact de unde a venit tenisul, dar au existat câteva jocuri asemănătoare în Evul Mediu. În Anglia medievală, aristocraţii jucau tenis real (regal) în săli speciale, nu foarte diferite de sălile moderne squash, cu acoperişuri înclinate de jur împrejurul pereţilor. Acestea semănau cu curţile mănăstirilor, îngrădite pe toate patru părţile şi prevăzute cu acoperişuri în pantă. Tenisul real trebuie să-şi fi avut originea într-un joc jucat cu rachete şi mingi într-o astfel de curte. Acoperişurile în pantă făceau ricoşeul mingii mai greu de prezis. Tenisul real a fost, mai presus de orice, un joc desfăşurat pe suprafeţe dure, în sală, şi a fost jucat încă din 1200.

În Franţa medieval exista un joc asemănător tenisului numit jeu de paume, “jocul palmei”, jucat probabil tot în curţile mănăstirilor şi catedralelor. Cuvântul deuce („egalitate”), care a supravieţuit în tenisul de câmp modern, a venit probabil din termenul francez a deux. Chiar numele jocului pare a veni din franceză, de la termenul prin care se cerea atenţie: tenez. În 1292, existau cel puţin o duzină de fabricanţi de mingi de tenis în Paris. În secolul al XVI-lea, Shakespeare menţiona darul insultător constând în mingi de tenis trimis de Henric al V-lea al Angliei delfinului Franţei. De fapt, mai multor regi francezi din secolul al XVI-lea le plăcea tenisul, iar Shakespeare trebuie să fi ştiut aceasta. Francisc I avea o sală de tenis real în palatul Luvru în 1530; la acea vreme, mingea nu mai era lovită cu palma, ci cu o rachetă ţinută în mână. În Anglia, atât Henric al VII-lea, cât şi fiul său, Henric al VIII-lea, erau jucători de tenis, iar sala lui Henric al VIII-lea de la Hampton Court este încă în uz.

Tenisul pare să fi rămas un joc practicat în sală sau pe terenuri pietruite din cauză că era imposibil să faci mingea să sară de pe iarbă -până la apariţia cauciucului. Vulcanizarea şi inventarea mingilor elastice din cauciuc au făcut deodată posibilă versiunea în aer liber a tenisului. J. M. Heathcote, un împătimit al tenisului real, a fost cel care a inventat mingea caracteristică din cauciuc învelită în flanel alb, care a devenit mingea de tenis de câmp.

În Ţara Galilor exista (din câte se pare, potrivit unei surse anecdotice) un joc în aer liber denumit Cerrig y Drudion. Maiorul Wingfield a văzut posibilitatea de a adapta acest joc galez tradiţional (deşi nimeni nu părea să ştie nimic despre el), combinându-l cu tenisul real pentru a-l face mai complicat şi mai atrăgător. L-a perfecţionat pe peluzele bine întreţinute ale proprietăţii lui de la Nant Clwyd şi a obţinut un brevet în 1874, după care a publicat un regulament. Şi-a numit noul joc “sphairistike” sau “tenis de câmp”. Imediat au apărut alţii care au pretins că ei îl inventaseră, inclusiv clubul de crichet Marylebone, care a stabilit reguli moderne ale jocului.

În 1875, clubul de croquet All-England, de la Wimbledon, a alocat unul din terenurile sale noului joc de tenis de câmp, adăugându-şi “club de tenis” în denumire în anul următor. Un comitet de la Wimbledon a făcut unele modificări în regulament şi a dat o nouă formă terenului. Dacă Wingfield utilizase un teren tradiţional de badminton, în formă de clepsidră, Comitetul de la Wimbledon a ales un teren dreptunghiular, lung de 26 de metri şi lat de 6 (pentru simplu). Metoda de inere a scorului din tenisul real, din 15 în 15, a fost adaptată tenisului de câmp, iar la serviciu a fost permisă o greşeală. Toate aceste hotărâri au rămas elemente constitutive ale jocului de atunci înainte.

În 1877, Clubul de Tenis Wimbledon a organizat primul campionat după noile reguli. Două sute de spectatori au plătit câte un şiling biletul pentru a urmări finala, care a fost câştigată de Spencer Gore, primul câştigător al Campionatului de Tenis de Câmp de la Wimbledon.
Noul joc al lui Wingfield şi-a câştigat o popularitate enormă, atât în Britania, cât şi în Statele Unite. întrucât putea fi jucat pe orice teren, implicând aşadar mai puţine cheltuieli, era mult mai puţin exclusivist decât tenisul real, şi deschis oamenilor din toate clasele socio-economice. Denumirea de sphairistike nu a căpătat niciodată popularitate, şi jocul a fost cunoscut de atunci ca tenis de câmp.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

 Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here