Invenţii care au schimbat lumea – Televiziunea

0
111
Translate in

televizor

Primele experimente în televiziune au început aproape imediat după inventarea fotografiei, la mijlocul secolului al XIX-lea. Chiar şi înainte de aceasta, în anii 1830, Michael Faraday întreprinsese o serie de experienţe care demonstrau legătura dintre lumină şi electricitate, şi de acolo s-a înaintat cu intermitenţe către transmiterea electrică a imaginilor în mişcare. Trebuia găsit însă şi un mijloc de transmitere electrică a sunetului, care avea să fie esenţial pentru televiziune.

Un mare pas înainte a fost făcut în 1873, când s-a descoperit că seleniul prezenta o rezistenţă electrică variabilă în funcţie de cantitatea de lumină îndreptată asupra sa. Apoi a devenit posibilă transformarea luminii într-un semnal electronic care, cel puţin în teorie, putea fi transmis printr-un cablu sau prin aer.

În 1883, un inginer german, Paul Nipkow, a inventat un disc de  scanare rotitor în care erau practicate o serie de orificii aranjate în spirală.  Discul descompunea o imagine într-o succesiune de puncte care erau apoi trimise pe o fotocelulă. Fotocelula trimitea impulsuri electrice unui receptor, unde un al doilea disc de scanare decodifica secvenţa de puncte, recreând imaginea. Rezultatul final era o imagine neclară, destul de nesatisfăcătoare, dar a fost prima imagine adevărată de televiziune – invenţia revoluţionară a lui Nipkow a dat startul unei serii de inovaţii de-a lungul anilor viitori.

În 1925, Charles Jenkins utiliza un dispozitiv asemănător celui început de Nipkow pentru a trimite prin aer semnale din laboratorul său din Washington D.C. Ȋn acelaşi moment, inventatorul scoţian John Baird îşi elabora propriul sistem mecanic de televiziune. Baird a făcut prima demonstraţie publică în 1926. La acea vreme, radioul devenise o realitate, deci problema transmiterii sunetului se rezolvase. Tubul cu raze catodice, o altă componentă esenţială a tehnologiei televiziunii, fusese şi el inventat, pentru a produce raze X în aplicaţii medicale; această tehnologie a fost perfecţionată de un şir de ingineri ingenioşi: Alan Swinton, Boris Rosing şi Vladimir Zworykin. Zworykin s-a mutat în SUA după Primul Război Mondial. Transformându-şi  tubul cu raze catodice într-un receptor de televiziune, Zworykin şi-a găsit ţara de adopţie prea puţin receptivă la noile sale idei. Nu după mult timp avea să lucreze cu David Sarnoff la Corporaţia Radiofonică a Americii. Sarnoff a fost unul dintre primii oameni de afaceri care au văzut potenţialul comercial al televiziunii.

În 1939, NBC şi-a început transmisiunile regulate. Programele erau văzute pe 1000 de receptoare, instalate mai ales în hoteluri, restaurante şi magazine. Televiziunea nu a jucat niciun rol în cel de-al Doilea Război Mondial, şi războiul a fost o întrerupere în dezvoltarea ei. Dar în 1945 transmisiile s-au reluat în forţă, cu filmul predării japonezilor; de atunci, televiziunea va juca un rol din ce în ce mai important în viaţa politică.

Televiziunea a devenit şi cel mai popular mijloc de divertisment, întrecând rapid cinematograful. Unele persoane bine intenţionate din media sperau să capete o mare importanţă în educaţie, dar aceste năzuinţe înalte aveau să se năruiască, războiul ratingurilor asigurând dominaţia pe piaţa transmisiunilor cu programe populiste de un gust îndoielnic. Au existat şi programe care s-au împotrivit curentului, ca de exemplu seria Civilization, a lui Kenneth Clark, dar acestea s-au dovedit a fi mult prea rare.

Invenţii care au schimbat lumea, Rodney Castleden

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here