Invenţii care au schimbat lumea – Scrisul (7000 î.H.)

0
286
Translate in

3-Scrierea-greacaUna dintre caracteristicile stilului de viaţă din noua Epoca Piatră a fost lipsa scrisului. Gândirea se dezvoltase până la un nivel complexitate care impunea prioritar transmiterea cunoştinţelor, scrisul nu exista încă. Am putea născoci cuvântul „geoglife” pentru a descrie utilizarea monumentelor, pentru a scrie mare în peisaj.

Ritualul este un ajutor pentru învăţare şi memorare. Prin ritual, trecu­tul curge prin prezent spre viitor, adeseori prin intermediul cântecului, dansului, limbajului arhaic, teatrului sau al altui mediu neobişnuit. Inter­pretarea fizică face parte din felul în care sunt reţinute atât ritualul, cât si conţinutul său. Ritualul nu poate fi schimbat; imuabilitatea lui prote­jează sistemul de credinţă împotriva discuţiilor şi a dezacordurilor, şi împiedică schimbarea conţinutului. Monumentele au forme corelate inextricabil cu ritualurile, constituindu-se astfel în instrumente mnemo­nice – ajutoare pentru memorie.

Stonehenge a dispus de o varietate de particularităţi arhitectonice, multe dispărute de mult, unele încă uşor vizibile, care conţineau semni­ficaţii pentru oamenii din vechime. Pietrele-călcâi vorbeau despre relaţia fundamentală a monumentului cu răsăritul soarelui la solstiţiul de vară; stâlpii în formă de A indicau poziţiile cele mai nordice ale răsăritului lumii; pietrele albastre şi pietrele Sarsen aveau propria lor poveste, a călătoriei până la Stonehenge; triliturile reprezentau intrările în camerele funerare.

Dacă o catedrală conţine în arhitectura sa o sumă de declaraţii simbolice, fiecare arcadă, uşă sau coloană purtând o semnificaţie, la fel ca ritualurile care au loc în preajma lor, acelaşi lucru se poate spune despre monumentele noii Epoci a Pietrei. Stonehenge a fost un dispozitiv mnemonic din piatră, lemn şi pământ, care a sintetizat crezul comunităţii, identitatea sa colectivă, mândria, tehnologia, religia, trecutul, atitudinea faţă de trecut, statutul şi personalitatea sa. Într-o vreme în care nu existau cărţi, Stonehenge era o adevărată bibliotecă.

Scrisul ca atare nu exista în Britania anului 3000 î.H., dar pragul fusese trecut în Europa de Est, iar semnele grafice din această perioadă, destul de des întâlnite în Insulele Britanice, arată că scrisul stătea să apară. Reprezentative sunt inscripţiile decorative în piatră găsite în tumulii din valea Boyne din Irlanda. Vocabularul complet al simbolurilor utilizate în mormintele de la Boyne poate fi văzut, deşi local fragmentat, pe tot cuprinsul Insulelor Britanice. A existat un repertoriu de motive recurente: cercuri cu raze, flori, şerpi, scuturi, arcuri multiple, romburi, triughiuri, spirale. Unele dintre ele se regăsesc pe olăria din cultura Grooved Ware, care arată cum şi-au găsit drumul dintr-un loc în altul, chiar pe distanţe mari.

În sudul Angliei se făceau tăbliţe din cretă, foarte adesea acoperite cu linii paralele, uneori încrucişate în unghi drept. Acestea amintesc urmele lăsate pe pământ de aratul încrucişat şi duc cu gândul la un fel de magie prin simpatie. La Maxey, în comitatul Fenland, două sceptre sau bastoane făcute din coarne de cerb au fost gravate cu grijă cu zigzaguri vopsite în roşu. Acestea aveau în mod evident o semnificaţie magică şi au fost găsite în şanţurile din jurul incintelor ceremoniale.

Nimeni nu cunoaşte semnificaţia simbolurilor neolitice, dar acestea erau în mod evident pictograme, semne cu un înţeles verbal sau conceptual oarecare, nu doar decoraţii. Cu aceste semne simple din jurul an 3000 î.H., apariţia scrisului era iminentă.

În jurul anului 2500 î.H., când Britania trecea din noua Epocă Piatră în epoca timpurie a bronzului, iar oamenii trăiau în gospod izolate sau sate, în Egipt şi Mesopotamia viaţa la oraş era în plină desfăşurare, ca şi specializarea în meşteşuguri pe care o presupunea un astfel de trai. În Mesopotamia începuse să se utilizeze scrierea cuneiformă. Era o formă primitivă de scriere, care consta în mii de semne-imagi sau pictograme, dar era greoaie şi ineficientă. Noua scriere s-a bazat vechile pictograme şi a fost mai uşor de folosit.

Scrisul a deschis noi posibilităţi. S-a putut ţine evidenţa mărfurilor cumpărate şi vândute, una dintre întrebuinţările cele mai vechi ale scrisului. De asemenea, s-a putut ţine evidenţa înţelegerilor, de pildă a cel făcute între indivizi referitoare la proprietatea asupra pământului sau  a  tratatelor între regi. S-au putut scrie rugăciuni, poezii, poveşti şi istorii. Nu mai era nevoie ca oamenii să încredinţeze totul memoriei şi să stocheze toate cunoştinţele în minte. Având la dispoziţie scrisul, cantităţi vaste de informaţii puteau fi stocate şi transmise generaţiei următoare.

Scrisul a permis realizarea unui mare salt, întrucât se putea acumula un volum din ce în ce mai mare de informaţii şi idei, an după an, generaţie după generaţie. Culturile nu s-au mai limitat la cantitatea de informaţii care putea fi transmisă prin tradiţie orală. De când a fost inventat până în ziua de astăzi, scrisul a fost, neîncetat, unul din principalele căi de dezvoltare a civilizaţiei.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here