Invenţii care au schimbat lumea – prima hartă a lumii (150 î. H.)

0
1219

prima hartaAstăzi ni se pare de la sine înţeles să avem la dispoziţie hărţi ale lumii. Creştem înconjuraţi de ele şi aşezarea continentelor şi oceanelor ne este la fel de familiară precum aranjamentul camerelor din propria casă. Dar au existat vremuri şi înaintea hărţilor, şi probabil că traiul era pe atunci foarte diferit. Prima hartă a lumii adevărată a fost mapamondul lui Ptolemeu. Astăzi îl vedem în forma în care a fost desenat în Evul Mediu, dar aceasta este de fapt o reconstituire bazată pe descrierea lumii făcută de Claudius Ptolemeu, născut în Ptolemais Hermii, o colonii grecească din Egipt, în jurul anului 90 d.H.

Ptolemeu se baza într-o foarte mare măsură pe informaţiile primite de la alţi savanţi. A avut realizări extraordinare ca astronom şi, în acest domeniu, s-a bizuit pe Hiparh. În geografie a recurs la opera lui Marinus din Tyr, pe care a verificat-o, a corectat-o şi actualizat-o. În acest fel şi-a construit măreaţa operă Geografia. La fel ca multe alte învăţături clasice, aceasta a fost dată uitării sau pierdută în Europa, fiind păstrată numai de savanţii arabi. Redescoperirea de către europeni a acelor exemplare arabe a dat un nou impuls Renaşterii. Astronomul Hiparh a arătat că singura modalitate prin care se poate întocmi o hartă a lumii demnă de încredere este utilizarea observaţiilor astronomice pentru determinarea latitudinii şi longitudinii tuturor punctelor importante ale suprafeţei. Era un principiu admirabil din punct de vedere ştiinţific, dar, din păcate, la acel moment nu existau mijloacele necesare obţinerii acestor informaţii. Mai târziu, chiar înaintea vremii lui Ptolemeu, Marinus din Tyr a început să strângă determinări ale latitudinii şi longitudinii din itinerarii. Nu se ştie exact cât de departe a ajuns Marinus cu acest proiect, dar este limpede că Ptolemeu a utilizat opera lui Marinus şi a continuat-o de unde o lăsase acesta. Ptolemeu a împrumutat sistemul conceput de Hiparh aflat încă în uz, pentru împărţirea ecuatorului în 360 de părţi, şi acesta au devenit gradele longitudinale moderne. Ptolemeu a trasat linii prin aceste puncte, legându-le de Polul Nord şi Polul Sud, nevizitate pe atunci, pentru a obţine linii de longitudine. A trasat un alt set de linii paralele cu ecuatorul pentru a marca latitudinea. Apoi, având un caroiaj putea începe să amplaseze pe el punctele cunoscute.

Aici însă Ptolemeu a făcut o eroare ciudată. Eratostene calculase corect circumferinţa Pământului, 40.000 de kilometri. Posidonius o redusese în mod greşit la 20.000 de kilometri, şi atât Marinus, cât şi Ptolemeu, l-au urmat pe Posidonius, nu pe Eratostene. Din acest motiv, harta revoluţionară a lumii a avut erori semnificative încă de la început, erori care au avut consecinţe epocale în secolul al XV-lea.

Totodată, Ptolemeu a avut la dispoziţie relativ puţine date în ceea ce priveşte longitudinea. Date fiind aceste fisuri, încercarea lui Ptolemeu de a realiza o hartă a lumii a fost rezonabilă. Europa, Asia şi Africa pot fi recunoscute. A produs şi hărţi regionale, şi, la drept vorbind, a inventat atlasul în acelaşi timp cu harta lumii. A întocmit hărţi regionale şi globale, la două scări diferite, ceea ce a constituit un pas important în schimbarea percepţiei oamenilor asupra lumii în care trăiau. În vremurile străvechi, cu mult înaintea lui Ptolemeu, nici măcar oamenii cei mai educaţi nu gândeau în termeni cartografici.

Este uşor să găseşti cusururi rezultatului – lipsa informaţiilor geogra-fice de genul climei, locuitorilor, resurselor, vegetaţiei, reliefului, canali¬zării – , dar Ptolemeu a fost în primul rând astronom şi a întocmit o hartă a Pământului în acelaşi spirit în care ar fi construit o hartă a Lunii. Pământul era încă un loc aproape la fel de necunoscut. Chiar şi aşa, este ciudat că a lăsat atât de multe lucruri neacoperite. Strabon arătase, la drept vorbind, că era foarte conştient de necesitatea de a include râurile şi munţii care, în exprimarea lui Strabon însuşi, „geografizau” o ţară. În Galia, Ptolemeu a inclus un râu care constituia din întâmplare graniţa dintre două provincii romane, dar a ignorat afluenţii principali ai Rinului.

Geografia conţine tabele cu locuri şi amplasarea lor, demonstrând o admirabilă rigoare a abordării, care avea să devină un model în lumea renascentistă. Hărţile ptolemeice (sau, cel puţin, instrucţiunile pentru desenarea lor) au fost, cu toate greşelile lor, mai bune decât majoritatea hărţilor întocmite în Europa medievală. Redescoperirea în jurul anului 1300 a unui exemplar din Geografia lui Ptolemeu şi a tabelelor statistice a permis refacerea hărţilor după miile de puncte de referinţă, în special harta reconstruită a lumii a reprezentat un punct de cotitură în renaşterea euroopeană, dând primilor exploratori şi susţinătorilor financiari ai acestora o percepţie clară asupra lumii pe care o cercetau.

Acea percepţie nu era absolut exactă, şi faptul că Posidonius considerase planeta mai mică însemna că se făcuseră unele erori destul de grave în estimarea distanţei dintre Europa şi China. Călătoria lui Columb din 1492 fusese anticipată pe harta lui Ptolemeu, şi aceasta sugera că doar lăţimea Atlanticului separa Spania şi Portugalia de China. Norocul a făcut să existe o altă întindere de uscat între ele, aşa încât Columb a reuşit să acosteze. Harta reconstruită a lui Ptolemeu a fost o senzaţie în sine, dar când textul pe care se baza a fost tradus din limba greacă în latină la începutul secolului al XV-lea, a reaprins entuziasmul pentru un sistem global de coordonate care foloseşte latitudinea şi longitudinea ca mijloc ştiinţific de determinare şi găsire a unor locuri anume. A revo¬luţionat gândirea geografică în Europa, i-a dat un fundament ştiinţific şi a pregătit drumul pentru marile descoperiri geografice care au avut loc câteva decenii mai târziu.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here