Invenţii care au schimbat lumea – Termometrul (1593)

0
1278

termometrulCel mai vechi tip de termometru se numea termoscop. Din câte ştim, prima persoană care a pus o scală calibrată pe un termoscop a fost Santorio Santorio, scopul acestuia fiind utilizarea instrumentului în medicină.

Santorio provenea dintr-o familie italiană aristocratică şi a studiat la Veneţia şi Padova, unde a absolvit medicina la vârsta de 21 de ani în 1582.  Santorio a lucrat ca doctor la un nobil croat, iar în 1599 şi-a deschis un cabinet la Veneţia. Acolo a intrat într-un cerc de oameni extrem de educaţi, printre care se afla şi Galileo Galilei. A devenit profesor de medicină teoretică la Universitatea din Padova, unde a predat până la sfârşitul activităţii, în 1624. Santorio avea o viziune inovatoare asupra  medicinei. Pleca de la premisa originală că proprietăţile fundamentale  ale corpului omenesc erau proprietăţi matematice de felul numărului, formei şi poziţiei. Într-o vreme a istoriei în care medicilor le plăcea sa vorbească despre calităţi, esenţe şi umori, Santorio gândea radical diferit; el vedea corpul mecanic, asemănător unui ceas. Santorio descria  fenomenele utilizând numere, ceea ce 1-a condus în mod inevitabil la  inventarea unor instrumente de măsurare a fenomenelor. A inventaţi anemometrul, morişca hidrometrică pentru măsurarea debitelor cursurilor râurilor, un dispozitiv denumit pulsilogiu şi termoscopul.

Termoscopul inventat de Santorio Santorio a fost menţionat de Galilei şi, după cum se întâmplă adeseori, istoricii se întreabă dacă marele Galilei însuşi a inventat dispozitivul sau l-a văzut şi 1-a descris. Ori poate l-a văzut, l-a copiat şi l-a perfecţionat, aşa cum a făcut cu telescopul câţiva ani mai târziu. Dar chiar dacă Galilei a avut o contribuţie la născocirea termoscopului este sigur că Santorio a fost cel care i-a aplicat scala numerică.

În 1593, Galilei a inventat propria sa versiune de termoscop, un termometru cu apă rudimentar, în care apa urca de-a lungul unui tub datorită contracţiei aerului. Galileo a descoperit că lichidele cu densităţi mai mici decât apa puteau fi suspendate în bule de sticlă care plateau la niveluri diferite, în funcţie de temperaturi. Observaţia aceasta a condus la inventarea termoscopului lui Galilei, constând din sfere de sticlă cu alcool care plutesc într-o coloană de apă. Modificările nivelului sferelor cu alcool reflectau schimbările de temperatură, se pare că fără a le măsura. Nu se putea vorbi încă despre un termometru în adevăratul sens al cuvântului. Era mai mult o jucărie ştiinţifică decât un instrument, arătând şi funcţionând cam ca o lampă cu lavă (inventată de Edward Craven Walker în 1964, ca astrolampă); nu întâmplător, versiunile moderne ale termoscopului lui Galilei servesc astăzi drept decoraţiuni interioare.

Un instrument ceva mai apropiat de termometrul pe care îl cunoaştem azi a fost inventat în 1641 de către marele duce Ferdinand al II-lea. Consta dintr-un tub de sticlă care conţinea alcool în locul apei. Alcoolul nu îngheaţă decât la atingerea temperaturii de -l 15° Celsius, rămânând aşadar lichid în orice condiţii meteorologice pe care ni le putem închipui.

Cele mai vechi termometre aveau un neajuns serios din cauza faptului că nu erau dotate cu o scală numerică pentru măsurarea temperaturii. Lichidul care urca şi cobora în interiorul tubului de sticlă arăta că temperatura creştea şi scădea, dar nu exista o măsură obiectivă a temperaturii. Temperatura era cunoscută de savanţi drept o proprietate semnificativă a gazelor, lichidelor şi solidelor, dar în lipsa unei scale numerice de măsurare nu puteau trata fluctuaţiile de temperatură decât ca pe o curiozitate. Astfel de curiozităţi există în toate ramurile de studiu. Când geografia era la începuturi, topografii, după cum îşi spuneau singuri, nu ştiau care erau proprietăţile semnificative ale locurilor. într-o topografie extern de serioasă, Istoria naturală a comitatului Oxfordshire, realizată de Robert Plot şi publicată în 1677, autorul discuta variabilitatea ecourilor,  enumerând locurile în care se putea auzi un singur ecou sau cele care se auzeau două, trei sau patru ecouri. Plot scria entuziasmat despre „un nou ecou” pe care tocmai îl descoperise la Headington. În zilele noastre nu am mai considera ecoul un subiect serios de studiu. Temperatura a devenit obiectul studiului ştiinţific legitim de cum a putut fi măsurată obiectiv, ceea ce s-a întâmplat în 1714, când Daniel Gabriel Fahnernheit  (1686-1736) şi-a inventat termometrul. Acesta utiliza mercur în cornbinaţie cu o soluţie chimică menită să împiedice aderarea mercurului la tubul termometrului, şi era dotat cu o scală a temperaturii.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here