Mătasea a fost creată în China în 2640 î.H. Legendara inventatoare a mătăsii a fost împărăteasa Xi Ling-Şhi, iar la început acest fascinant material exotic a constituit apanajul împăraţilor chinezi. În timp mai multor oameni li s-a permis să poarte mătase, şi aceasta s-a răspândit în societatea chineză. Totodată, folosirea ei s-a răspândit geografic, astfel încât putea fi văzută în orice oraş. De acolo a fost doar un pas până la răspândirea în afara Chinei.
Mătasea a devenit un produs de lux foarte căutat în orice ţară care avea legături comerciale cu China. Netezimea, uşurimea, delicateţea şi strălucirea ţesăturii erau fără egal. Toţi cei care şi-o puteau permite o voiau. Cei bogaţi şi puternici erau pregătiţi să plătească pentru a o primi de la distanţe mari.
Cea mai veche dovadă de import de la mare distanţă provine din Egiptul Antic, unde mătasea a fost folosită în anul 1070 î.H. la înmormântarea unei mumii. Mătasea chinezească a fost exportată în India, Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Europa. A devenit o marfă atât de importantă şi de preţioasă încât pentru transportul ei au fost înfiinţate rute comerciale bine definite de-a lungul Eurasiei, cunoscute sub denumirea de Drumul Mătăsii. Nu încăpea îndoială: mătasea era uimitoare. Când Iulius Cezar a apărut la jocurile sportive de la Roma înveşmântat în mătase purpurie, a captat mai multă atenţie decât jocurile în sine.
Pentru a-şi menţine monopolul, împăraţii chinezi au încercat păstreze secretul fabricării mătăsii (sericicultura) faţă de alte ţări. Acest lucru nu s-a reuşit în întregime, întrucât chinezii care s-au stabilit în Coreea, în anul 200 î.H., au luat cu ei secretul şi până în anul 300 d.H. arta producerii mătăsii ajunsese în India.
Mătasea are o istorie lungă în India şi se mai fabrică acolo şi astăzi. A jucat un rol important în definirea claselor sociale şi a sistemului social. Doar oamenii bogaţi şi importanţi puteau purta mătase; restul purtau bumbac. Mătasea de Kanchi este, în mod tradiţional, ţesută şi vopsită manual şi conţine de obicei şi fire de argint. O mare parte din această mătase este folosită astăzi la confecţionarea sariurilor. Confecţiile din mătase constituie un element important la ocaziile ceremoniale din cultura indiană.
În Imperiul Roman, mătasea era importată. Tiberius a încercat să impună legi care să interzică bărbaţilor să poarte mătase, dar nu a reuşit, în ciuda popularităţii în elita romană – de ambele sexe – meşteşugul fabricării mătăsii nu a fost cunoscut decât după căderea Imperiului Roman. Sericicultura a ajuns în Europa de-abia după anul 550, prin inter¬mediul Imperiului Bizantin. Potrivit legendei, nişte călugări care acţionau la ordinul împăratului Iustinian introduceau pe furiş în Constantinopol ouă de viermi-de-mătase, în interiorul unor bastoane goale.
Bizantinii au recunoscut valoarea discreţiei la fel de mult ca şi chinezii, ţinând pentru ei procesul de fabricaţie a mătăsii. Războaiele de ţesut şi ţesătorii erau ţinuţi închişi înăuntrul complexului palatului din Constantinopol. Ţesătura de mătase produsă acolo era rezervată, la fel ca pe vremuri în China, doar împăratului, fie pentru purtat, fie pentru cadouri diplomatice către demnitarii străini. Restul era pentru exportul profitabil.
În Evul Mediu, secretul mătăsii s-a răspândit în Italia. Până în secolul al XIII-lea mătasea devenise o parte vitală a economiei italiene. Bogăţia Florenţei, şi prin urmare toate operele de artă create acolo, depindeau, m mare parte, de industria textilă. Astfel, mătasea e cea care a făcut posibilă crearea unei mari părţi din capodoperele renascentiste. Într-o manieră asemănătoare, tot mătasea a pus temeliile muzicii lui Richard Wagner. Unul dintre cei mai loiali şi mai constanţi susţinători ai lui Wagner a fost Otto Wesendonck, care şi-a făcut averea din negoţul cu mătase. Fără mătase, poate că Tristan şi Isolda nu ar mai fi existat, mătasea îi era indispensabilă lui Wagner şi dintr-un alt motiv: asemenea lui Iuliusus Cezar şi împăraţilor chinezi, trebuia neapărat să o poarte.
Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden
Jurnal Spiritual
