Invenţii care au schimbat lumea – Barometrul (1647)

0
1471
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

torricelli Barometrul este un instrument cu ajutorul căruia se măsoară presiunea aerului. De vreme ce sistemele de joasă presiune de felul depresiunilor şi uraganelor aduc vânt, nori şi ploaie, iar sistemele de înaltă presiune aduc condiţii calme, senine şi uscate, presiunea atmosferică este, în mod evident, o caracteristică esenţială. Capacitatea de a măsura condiţiile atmosferice avea o utilitate de la sine înţeleasă, iar posibilitatea de a aprecia dacă presiunea creşte sau scade însemna că se putea prevedea vremea. Inventarea barometrului a marcat începutul unei abordări mai ştiinţifice a prognozei meteorologice.

Când a fost inventat, barometrul a răspuns unei întrebări fundamentale din filozofia naturală a vremii: „Are aerul greutate?”

Barometrul a fost inventat în mod intenţionat de Evangelista Torricelli, de la Academia Florentină, deşi Gasparo Berti construise unul din greşeală în timp ce încerca să obţină vid. Un cetăţean genovez, pe  nume Baliani, i-a scris lui Galilei în anul 1630, spunându-i că a proiectat şi construit un tub de aspiraţie în vârful unui deluşor înalt de 20 de.metri, dar apa nu putea-fi făcută să se ridice în vârful movilei. Voia sa ştie de ce. O pompă de aspiraţie ar fi trebuit să creeze un vid care ar fi tras apa în sus, apa ridicându-se pentru a umple vidul. La acea vreme credea că nu există o înălţime limită pentru acist efect. Experienţa Iui Baliano din Genova demonstra contrariul. Galilei a fost intrigat, a cercetat problema şi a raportat că exista o limită de lucru a unei pompe de aspiraţie. El a declarat că pompa nu putea ridica apa mai mult de 10 metri. Dincolo de această limită, vidul nu era suficient de puternic pentru a trage apa în sus.

Galilei a simţit că problema aceasta ascundea ceva mai mult şi predat-o discipolului său Torricelli. Evangelista Torricelli (1608-1647) a fost fizician şi matematician. S-a născut la Faenza şi de-abia în 1641 s-a mutat la Florenţa pentru a-l asista pe Galilei. A fost totuşi mai mult decât un simplu asistent; a fost el însuşi un pionier în domeniul ştiinţific. A scris, printre altele, despre logaritmi şi mişcarea fluidelor şi a propus o teorie a proiectilelor. A încercat să determine valoarea acceleraţiei gravitaţionale prin observarea deplasării a două greutăţi legate între ele printr-un fir trecut peste un scripete.

După discuţia cu Galilei, Torricelli a efectuat la rândul lui o experienţă care a fost realizată de unul dintre studenţii lui în 1643. Dispozitivul construit de Vincenzo Viviani sub supravegherea şi îndrumarea lui Torricelli a fost un barometru cu mercur. Torricelli construise anterior un barometru cu apă, dar acesta avea nevoie de un tub de sticlă foarte lung – de 20 de metri. Mercurul avea avantajul de a fi de treisprezece ori mai dens decât apa, drept care lungimea tubului putea fi redusă la mai puţin de 1 metru.

Primul barometru a constat dintr-un tub de sticlă cu gât lung. Avea un balon închis la un capăt şi era umplut cu mercur. Tubul era apoi răsturnat într-un bazin plin cu mercur. Mercurul nu se scurgea în întregime din tub, dar nivelul lui scădea astfel încât suprafaţa sa rămânea la circa 760 de milimetri deasupra nivelului mercurului din recipient. La acel nivel rămânea stabil, fluctuând doar uşor. Mai târziu a devenit evident că micile fluctuaţii erau provocate de variaţiile presiunii atmosferice exercitate asupra mercurului din bazin, care făceau ca mercurul să mai iasă sau să se retragă puţin în tub. Micile fluctuaţii ale nivelului mercurului reprezentau de fapt o măsură a presiunii atmosferice.

După cum am văzut în alte ramuri ale ştiinţei şi tehnologiei, alţi oameni, din alte părţi ale lumii, gândeau în mod asemănător. Este posibil să fi existat un schimb de idei şi informaţii. Gasparo Berti, matematician şi astronom, întreprinsese experienţe similare cu câţiva ani înainte. Şi el lucra la problema lui Galilei. Instrumentul lui Berti consta dintr-un tub imens umplut cu apă şi închis etanş în partea de sus. Când capătul inferior al tubului era deschis într-o găleată cu apă, nu curgea toată apa din tub. Spaţiul de deasupra apei era, după cum pretindea cu mândrie Berti, un vid creat artificial. Ce a văzut Berti a fost că inventase un dispozitiv de crearea vidului. Experienţa este atât de asemănătoare cu cea întreprinsă de Toricelli, încât pare probabil ca Torricelli să fi ştiut de ea, a copiat-o şi a desprins din ea concluzii suplimentare.

Savantul şi filozoful francez Descartes  a descris o experienţă de măsurare a presiunii atmosferice încă din 1631, dar se pare că nu a reuşit să construiască un barometru funcţional. Pe de altă parte, el a fost cel carea născocit prima scară pentru cuantificarea măsurătorilor presiunii.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here