Învăţaţi optimismul!

optimismDacă speranţei i s-a prescris să moară ultima, nu văd de ce curiozitatea n-ar fi măcar penultima? Pentru că tot drumul vieţii e cunoaştere, iar cunoaştere fără curiozitate nu există. Unul dintre cele mai curioase (la propriu şi la figurat) personaje pe care le-am întâlnit în lecturile mele este Micul Prinţ. Ca orice erou de poveste ce se respectă, şi el porneşte să descopere lumea, părăsindu-şi asteroidul natal – B 612.

Din momentul plecării şi până la sfârşitul călătoriei sale, ciudata creatură întreabă cu obstinaţie. Şi nu se lasă până nu-şi află răspunsurile. La fel de perseverent, Antoine de Saint-Exupéry precizează, de fiecare dată (cred că de vreo nouă ori în mica poveste), că Micul Prinţ nu renunţă niciodată la întrebările lui. Vrea să afle, să înţeleagă, să cunoască. Bine, veţi spune, dar el avea puţine de cunoscut, îşi putea permite să fie curios, în timp ce noi suntem copleşiţi de mulţimea informaţiei care se prăvăleşte peste noi.

Cum i-am putea face faţă? Ce să întrebi mai întâi? Ce să înveţi, înainte de toate? Mai bine nu te mai apuci… Sau te rezumi să surfezi aleator oceanele de texte online… Şi după ce că volumul de cunoştinţe creşte exponenţial, nici ziua nu mai e ce-a fost! Unii oameni răi spun că timpul s-a contractat într-atât, încât fostele 24 de ore abia dacă mai sunt vreo 16 acum…

Dacă vreţi să-i credeţi şi să rămâneţi în starea aceasta de neputinţă învăţată, copleşiţi şi pesimişti, sunteţi liberi s-o faceţi. Dar mai eficient ar fi să daţi crezare unor oameni buni şi serioşi, care au descoperit câteva lucruri interesante pentru noi. Printre altele, acela că ne putem alege felul în care gândim şi că ceea ce gândim determină, în mare măsură, ceea ce simţim.

Martin E. P. Seligman, unul dintre arhitecţii psihologiei pozitive, spune în cartea sa, „Optimismul se învaţă”: „Oamenii pot alege într-o măsură considerabilă, având, în consecinţă, controlul asupra propriilor vieţi. Una dintre cele mai semnificative alegeri pe care le putem face se referă la obişnuinţele noastre de gândire”. Şi cum „optimismul este o tehnică ce se învaţă, ce poate fi dobândită permanent”, reiese că putem trăi mai bine şi mai frumos doar alegând să fim optimişti.

Prin urmare, dacă vreţi să vă însuşiţi ceva cu adevărat folositor, fiţi curioşi şi deprindeţi optimismul! Creierul nostru de-abia aşteaptă să înveţe ştiinţa controlului personal.

Sursa: managerexpress.ro

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here