Întrebări mari de la cei mici: De ce străluceşte Luna?

0
135
Deseori, copiii ne pun în încurcătură cu întrebările lor.  Chiar dacă ştim răspunsul sau măcar o parte din el, sunt şanse să-l uităm ori să le dăm unul doar pe jumătate corect. Gândiţi-vă ce bine ar fi dacă am putea apela la ajutorul unui specialist renumit, iar el le-ar răspunde copiilor într-un limbaj simplu, pe înţelesul lor.

De ce străluceşte Luna?

 Răspunde dr. Heather Couper, astrofizician

Luna este tovarăşa noastră din spaţiu. Este o lume uimitoare, de patru ori mai mică decât Pământul. În plus, este foarte aproape de el, la doar 384.400 de kilometri distanţă. Nu uita, aici e vorba de astronomie! Cu o sondă spaţială, îţi trebuie doar trei zile ca să ajungi la ea.

Luna străluceşte deoarece reflectă lumina de la Soare. Şi întrucât îi ia o lună să facă înconjurul Pământului, noi vedem luminate diferite porţiuni ale ei, pe măsură ce se deplasează pe orbită. („Luna“ calendaristică exact asta înseamnă). Când e „Lună nouă“, Luna nu se poate vedea, deoarece se află pe aceeaşi traiectorie cu Soarele, lumina lui făcând să strălucească partea mai îndepărtată a Lunii, însă pe măsură ce Luna îşi continuă mişcarea de rotaţie, Soarele îi luminează marginile, vizibile pentru noi sub formă de semilună.

Dacă ai un binoclu sau chiar un telescop mic, ăsta e cel mai bun moment pentru a contempla Luna. Umbrele ei sunt mari şi întunecate, accentuându-i trăsăturile impresionante. E presărată din loc în loc cu cratere imense, apărute în urma unui bombardament de roci cosmice masive care a avut loc la începuturile sistemului solar. Dat fiind că Luna nu are atmosferă care să-i modifice suprafaţa, aceste cicatrice au rămas neschimbate.

„Luna plină“ este atunci când Luna străluceşte cel mai tare, ea şi Soarele aflându-se în puncte opuse pe bolta cerească.

Acum nu prea e momentul să scoţi telescopul! Însă priveşte chipul „omului de pe Lună“, fără telescop, îi vezi „ochii“, „nasul“ şi „gura“? Acestea sunt, de fapt, urmele întunecate, umplute cu lavă, provocate de ploaia de asteroizi care a lovit Luna acum 3,8 miliarde de ani.

Cam în fiecare an, se petrece un fenomen spectaculos. Luna se aliniază cu Pământul, iar uneori — când e Lună plină — trece în umbra Pământului. Strălucitoarea Lună plină este „eclipsată”, adică nu se mai vede. E o privelişte extraordinară!

Este interesant că Luna ar străluci mult mai tare pe bolta cerească dacă ar fi mai deschisă la culoare şi deci ar reflecta mai bine lumina. Astronauţii de pe Apollo care au păşit pe Lună spre sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70 ai secolului trecut au fost surprinşi de nuanţa întunecată a rocilor de pe ea.

Neil Armstrong, primul om care a păşit pe Lună, a scris că astrul era „tulbure” la culoare. Nu prea sună a nume de culoare, nu-i aşa? Un scriitor apreciat de Neil Armstrong a folosit acest cuvânt pentru a descrie o nuanţă întunecată de maro, asemănătoare mâlului, pentru care nu exista o denumire. Neil a considerat că această nuanţă era cum nu se putea mai nimerită pentru a caracteriza Luna.

Sursa:  Volumul „Întrebări mari de la cei mici… la care răspund nişte oameni foarte importanţi”, culegere de Gemma Elwin Harris

V-ar putea interesa şi aceste răspunsuri la întrebările celor mici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here