Întrebări mari de la cei mici: De ce îşi schimbă Luna forma?

0
317
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Deseori, copiii ne pun în încurcătură cu întrebările lor.  Chiar dacă ştim răspunsul sau măcar o parte din el, sunt şanse să-l uităm ori să le dăm unul doar pe jumătate corect. Gândiţi-vă ce bine ar fi dacă am putea apela la ajutorul unui specialist renumit, iar el le-ar răspunde copiilor într-un limbaj simplu, pe înţelesul lor.

De ce îşi schimbă Luna forma?

Răspunde  prof. Chris Riley, autor de lucrări ştiinţifice şi prezentator de emisiuni ştiinţifice

Totul în univers este în mişcare! Iar Pământul şi Luna nu fac excepţie. Chiar în timp ce citeşti aceste lucruri, tu, casa ta, strada ta, vecinii tăi şi toţi cunoscuţii tăi goniţi prin spaţiu cu douăzeci şi şapte de kilometri pe secundă, întrucât Pământul se învârte în jurul Soarelui.

Şi dacă poţi vedea Luna de la fereastră, uită-te bine la ea şi aminteşte-ţi că şi ea goneşte în jurul Pământului cu peste un kilometru pe secundă. Ştiu că e greu de crezut, deoarece tu nu prea o vezi cum se mişcă. Dar asta este pentru că ne desparte o distanţă imensă: aproximativ 385.000 de kilometri, aceeaşi distanţă pe care am parcurge-o noi dacă am călători de zece ori în jurul Pământului.

La această distanţă faţă de planeta noastră, Luna are nevoie de aproape 30 de zile pentru a se învârti o dată în jurul Pământului. Probabil ai observat că în acest timp îşi schimbă aspectul, de la o mică seceră la un disc, şi din nou seceră, ca apoi să dispară complet o zi, două. Cum putem explica aceste schimbări dramatice? Ai vreo idee? Ce-ai zice de un experiment?

Vei avea nevoie de o cameră întunecată pe post de spaţiu cosmic, o lampă (pentru Soare) şi un măr (pentru Lună). Tu vei fi Pământul!

Aprinde Soarele (adică lampa ta) intr-un colţ al camerei şi stinge toate celelalte lumini. Ridică-te şi ţine mărul în mână, întinzând braţul înainte spre lumina lămpii.

întrucât toată lumina bate pe cealaltă parte a mărului, partea mărului care e îndreptată spre tine se află în întuneric. Acum întoarce-te pe loc spre stânga ta jumătate dintr-un sfert de cerc ţinând în continuare Luna (mărul) în mână cu braţul întins. Cum arată acum? Ar trebui să vezi o „seceră“ luminată la dreapta.

întoarce-te încă o jumătate de sfert de cerc spre stânga. Acum Luna va fi pe jumătate luminată de Soare (de lampă). Ţinând-o în continuare în mână cu braţul întins, mai întoarce-te un sfert de cerc spre stânga. Acum „Soarele” ar trebui să fie în spatele tău şi atât timp cât nu umbreşti „Luna” vei vedea că partea mărului aflată spre tine este acum complet luminată, arătând ca o Lună plină. Continuă să te întorci spre stânga, ţinând Luna la distanţele braţului întins şi vei vedea că partea luminată începe să se micşoreze din nou, mai întâi jumătate de cerc, apoi o seceră, după care dispare pe măsură ce te întorci în poziţia de la început.

Ceea ce ai simulat tu este exact ceea ce se întâmplă cu Luna pe măsură ce se învârte în jurul Pământului cu o viteză de un kilometru pe secundă! Acest experiment demonstrează şi că Luna nu este un disc turtit, aşa cum pare uneori pe cerul nopţii, ci o sferă asemenea Pământului, luminată dintr-o singură direcţie de Soare.

 

Sursa:  Volumul „Întrebări mari de la cei mici… la care răspund nişte oameni foarte importanţi”, culegere de Gemma Elwin Harris

V-ar putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here