Ospăţul credinţei

0
133

intrebarePrima intrebare:

-Sunt hotărât să mă călugăresc, dacă aş avea o altă naţionalitate, străină, adică un loc de refugiu. Credeţi că am vreo şansă?

– Cum adică un loc de refugiu? Păi, mănăstirea, de fapt, nu-i loc de refugiu… mănăstirea e loc de trăire activă în slujba lui Dumnezeu.

Mă rog, dacă eşti, ştiu eu, de altă naţionalitate, nu se pune problema, pentru că, de exemplu, în Belgia este o mănăstire, Mănăstirea Chevetogne, unde sunt călugări de vreo zece naţionalităţi. Şi fac slujbă în limba slavonă, ca să fie toţi angajaţi; aşa încât întâi trebuie să înveţi slavonă, şi-apoi să-I slujeşti lui Dumnezeu. Aşa-i acolo… în altă parte, poate-n limba franceză sau în limba engleză. Dar aici, la noi, înveţi româneşte, că numai în româneşte se slujeşte, şi-i fain.

A doua intrebare:

– Explicaţi-ne afirmaţia din Pateric, de la Awa Alonie: „De va voi omul, de dimineaţa până seara va ajunge la măsură dumnezeiască”.

– O ştiu şi eu, dar vă spun că n-am încredere în ea… pentru că aş vrea şi eu, dac-aş şti că de-azi dimineaţă începând şi până-n seara asta, pot să fiu desăvârşit. E o afirmaţie care poate să aibă putere pentru cel care-a făcut-o; în orice caz, vrea să spună că omul poate înainta foarte mult în viaţa duhovnicească, dacă e cu deplină seriozitate.

A treia intrebare:

– Care este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a-i ajuta pe morţii noştri?

– Nu putem face altceva decât să ne rugăm pentru ei, slujbele pentru morţi, pomenirile la Sfânta Liturghie şi milosteniile pe care le putem face.

A patra intrebare:

– Ȋn Ceaslov sunt mai multe rugăciuni pentru masa de prânz, dar am observat că acum nu se mai spune, chiar şi în mănăstiri, decât Tatăl nostru. Cum trebuie să facem?

– Păi, facem cum se face! Adică acolo unde se poate organiza să se citească şi Psalmul 144 şi unde se pot citi şi cele din Ceaslov, e foarte bine. Dacă nu, ne mulţumim cu rugăciunea care se face şi continuăm noi cu gânduri de mulţumire şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu în privinţa hranei.

Eu de-acasă am învăţat şi ziceam Tatăl nostru la masă. Ştiu că totdeauna zicea careva dintre părinţi, în special mama, când era mâncarea pusă pe masă: „No, haideţi la Tatăl nostru, să ne putem apuca să mâncăm”. Adică nu se punea problema că ai voie să mănânci şi dacă nu zici Tatăl nostru.

A cincea intrebare:

– Cât de mult contează felul serviciului în viaţa duhovnicească a unui om?

– Dragă, contează! Şi mai ales contează ce faci, pentru ce faci; să lucrezi spre slava lui Dumnezeu, adică să nu fie o lucrare din asta, care aduce doar bani, ci să fie şi o lucrare în care Dumnezeu are partea lui. Să lucrezi ceva spre folosul oamenilor!

Din ospăţul credinţei, răspunsuri la întrebări ale credincioşilor, Arhim. Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here