Prima intrebare:
-Sunt hotărât să mă călugăresc, dacă aş avea o altă naţionalitate, străină, adică un loc de refugiu. Credeţi că am vreo şansă?
– Cum adică un loc de refugiu? Păi, mănăstirea, de fapt, nu-i loc de refugiu… mănăstirea e loc de trăire activă în slujba lui Dumnezeu.
Mă rog, dacă eşti, ştiu eu, de altă naţionalitate, nu se pune problema, pentru că, de exemplu, în Belgia este o mănăstire, Mănăstirea Chevetogne, unde sunt călugări de vreo zece naţionalităţi. Şi fac slujbă în limba slavonă, ca să fie toţi angajaţi; aşa încât întâi trebuie să înveţi slavonă, şi-apoi să-I slujeşti lui Dumnezeu. Aşa-i acolo… în altă parte, poate-n limba franceză sau în limba engleză. Dar aici, la noi, înveţi româneşte, că numai în româneşte se slujeşte, şi-i fain.
A doua intrebare:
– Explicaţi-ne afirmaţia din Pateric, de la Awa Alonie: „De va voi omul, de dimineaţa până seara va ajunge la măsură dumnezeiască”.
– O ştiu şi eu, dar vă spun că n-am încredere în ea… pentru că aş vrea şi eu, dac-aş şti că de-azi dimineaţă începând şi până-n seara asta, pot să fiu desăvârşit. E o afirmaţie care poate să aibă putere pentru cel care-a făcut-o; în orice caz, vrea să spună că omul poate înainta foarte mult în viaţa duhovnicească, dacă e cu deplină seriozitate.
A treia intrebare:
– Care este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a-i ajuta pe morţii noştri?
– Nu putem face altceva decât să ne rugăm pentru ei, slujbele pentru morţi, pomenirile la Sfânta Liturghie şi milosteniile pe care le putem face.
A patra intrebare:
– Ȋn Ceaslov sunt mai multe rugăciuni pentru masa de prânz, dar am observat că acum nu se mai spune, chiar şi în mănăstiri, decât Tatăl nostru. Cum trebuie să facem?
– Păi, facem cum se face! Adică acolo unde se poate organiza să se citească şi Psalmul 144 şi unde se pot citi şi cele din Ceaslov, e foarte bine. Dacă nu, ne mulţumim cu rugăciunea care se face şi continuăm noi cu gânduri de mulţumire şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu în privinţa hranei.
Eu de-acasă am învăţat şi ziceam Tatăl nostru la masă. Ştiu că totdeauna zicea careva dintre părinţi, în special mama, când era mâncarea pusă pe masă: „No, haideţi la Tatăl nostru, să ne putem apuca să mâncăm”. Adică nu se punea problema că ai voie să mănânci şi dacă nu zici Tatăl nostru.
A cincea intrebare:
– Cât de mult contează felul serviciului în viaţa duhovnicească a unui om?
– Dragă, contează! Şi mai ales contează ce faci, pentru ce faci; să lucrezi spre slava lui Dumnezeu, adică să nu fie o lucrare din asta, care aduce doar bani, ci să fie şi o lucrare în care Dumnezeu are partea lui. Să lucrezi ceva spre folosul oamenilor!
Din ospăţul credinţei, răspunsuri la întrebări ale credincioşilor, Arhim. Teofil Părăian
Jurnal Spiritual
