”Intraţi prin uşa cea strâmtă!”

0
172

usaPoate că a fost prea aspră mustrarea; prea aspră cât priveşte dragostea ce v-o port; cât priveşte însă mărimea păcatului, nici pe departe. Trebuie să întind mână celor căzuţi şi să arăt dragoste părintească celor ce sunt atât de nepăsători; să nu mă deznădăjduiesc de mântuirea lor; numai să voiască să nu mai cadă iarăşi în aceleaşi păcate, să pună capăt nepăsării lor şi să-şi interzică de a mai merge la hipodrom şi de a mai privi astfel de spectacole drăceşti. Avem un Stăpân iubitor de oameni; e blând şi ne poartă de grijă; cunoaşte slăbiciunea firii noastre; de aceea, când cădem în vreun păcat, doborâţi de nepăsarea noastră, cere de la noi un singur lucru: să nu ne deznădăjduim, ci să ne depărtăm de păcat şi să ne grăbim spre mărturisire. De facem astfel, ni se vesteşte grabnic iertare. Că El este Cel Ce a spus: „Oare cel ce cade nu se scoală? Sau cel ce se abate nu se întoarce?” Acestea ştiindu-le dară, să nu dispreţuim un Stăpân aşa de iubitor de oameni, ci să biruim obişnuinţa cea vătămătoare! Să nu mai umblăm pe uşa cea largă şi pe calea cea lată, aşa cum aţi auzit astăzi că ne îndeamnă Stăpânul de obşte al tuturor în Evanghelie, zicând: „Intraţi prin uşa cea strâmtă, că largă este uşa şi lată calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află!” Când auzi de uşa cea largă şi de calea cea lată, să nu te înşele aceste cuvinte dintru început, nici să nu te uiţi că merg mulţi pe ea, ci gândeşte-te că sfârşitul este strâmt. Gândeşte-te aşa cum trebuie şi la aceea că nu vorbeşte aici de o uşă palpabilă, nici de o cale obişnuită, ci de toată viaţa noastră, că îndemnul se referă la virtute şi păcat. Pentru aceasta, chiar de la început ne spune aşa: Intraţi prin uşa cea strâmtă; numeşte aşa uşa virtuţii. Apoi, după ce ne spune: Intraţi prin uşa strâmtă, ne arată şi pricina pentru care ne dă acest sfat. Chiar dacă e strâmtă, spune El, şi e plină de osteneli la intrare, dar dacă vă osteniţi puţin, veţi da de lărgime, care are să vă dea multă tihnă. Să nu vă uitaţi că este strâmtă, spune El. Începutul să nu vă tulbure şi nici îngustimea intrării să nu vă facă să pregetaţi! Uşa cea largă şi calea cea lată duc la pieire. De aceea, mulţi sunt înşelaţi la începutul căii; nu văd mai dinainte cele ce vor urma şi se pierd. De aceea spune Domnul că largă este uşa şi lată calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Bine a numit această uşă largă şi lată calea care duce la pieire! Căci cei care se grăbesc să se ducă la hipodrom şi la celelalte spectacole drăceşti, cei care nu se îngrijesc de o viaţă înfrânată, cei care nu rostesc un cuvânt de virtute, cei care trăiesc în desfrânări, cei care o duc în desfătări şi în lăcomie la mâncare, cei care în fiecare zi umblă înnebuniţi după bani, cei care rămân uimiţi de lucrurile din viaţa aceasta, toţi aceştia merg pe uşa cea largă şi pe calea cea lată. Dar, după ce au mers pe ea mai mult timp şi şi-au adunat multe poveri de păcate, osteniţi, ajunşi la capătul căii, nu mai pot merge mai departe, căci îngustimea căii îi stânjeneşte, îi împiedică să o mai străbată, îngreuiaţi de povara păcatelor. De aceea, vrând-nevrând se prăbuşesc în prăpastia pierzării. Care-i folosul, spune-mi, să mergi puţină vreme pe o cale largă, şi să ajungi la o pieire veşnică, să te desfătezi, ca să spun aşa, în vis, şi să fii chinuit în realitate? Ceea ce este visul unei singure nopţi, aceea este viaţa noastră faţă de chinul şi pedeapsa care vor urma. Oare s-au scris aceste cuvinte numai ca să le citim? Nu! Pentru aceea harul Duhului a făcut să ni se dea în scris cuvintele Domnului, pentru ca, luând din Scripturi leacuri împotriva patimilor noastre, să putem scăpa de pedeapsa ce atârnă deasupra capetelor noastre. Pentru aceasta şi Stăpânul nostru Hristos, dând atunci oamenilor leacuri potrivite cu rănile lor, zicea sfătuindu-i: Intraţi prin uşa cea strâmtă! O numeşte strâmtă nu pentru că uşa în sine e strâmtă, ci pentru că voinţa noastră, aplecată mai mult spre trândăvie, o socoteşte strâmtă. N-a numit-o strâmtă ca să ne abată paşii de la ea, ci ca mai mult să alegem această cale, fugind de lărgimea celeilalte şi cunoscând pe fiecare după sfârşitul ei.

„Omilii la dreptul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here