Înţelepciunea…luminează faţa

0
1645
Translate in

intelepciuneDicţionarul limbii române defineşte înţelepciunea ca o capacitate superioară de înţelegere a lucrurilor, cumpătarea, spirit de prevedere, implicând o cunoaştere adâncă a realităţii. Ea se referă în mod deosebit la oameni, fiind o virtute sau o calitate complexă a sufletului uman. Un înţelept este cel care are capacitatea de a pătrunde esenţa legilor fundamentale ale naturii şi ale societăţii, este persoana care o judecată dreaptă, este cuminte, deştept, ager la minte, pătrunzător.

Încă din antichitate, marii gânditori ai lumii au considerat că înţelepciunea este cea mai aleasă comoară a omului. Ea străluceşte şi nu se stinge niciodată. Îi caută pe cei care sunt demni de ea şi îi călăuzeşte spre bucuria nemuririi.

Înainte de orice, înţelepciunea avea un caracter utilitar, practic, vizând garantarea unor mari şanse de reuşită în viaţă şi ferirea celui ce o dobândea de insuccese, nenorociri, catastrofe. Înțelepciunea are ca termeni echivalenţi: prudenţa, echilibrul, dreapta cumpănire, chibzuinţa, prevederea.

Numeroşi gânditori au încercat să definească această noţiune a eticii într-un mod sintetic. Diderot spune că ”înţelepciunea nu este altceva decât ştiinţa fericiri”, iar Einstein arată că ”nu este produsul şcolarizării, ci al încercării de o viaţă pentru a o căpăta”. Este rezultatul trudei şi al durerii.

Cei mai mulţi gânditori au ajuns la concluzia că această categorie a eticii are două componente: ,,înţelepciunea ca dar dumnezeiesc” şi ”înţelepciunea ca experienţă de viaţă”. Cea dintâi, cu adevărat superioară, este bogăţia întregii noastre fiinţe, deoarece se dăruieşte fără nici o plată şi fără vreun efort pe care omul să nu-l poată face. Acest dar este rezultatul căutării, al cuceririi şi al rugăciunii îndreptate cu dragoste sinceră spre Dumnezeu. Înţelepciunea nu e dată oricui, ci numai celor ce vor s-o găsească sau vor s-o primească.

Adevărata înţelepciune este aceea care luminează faţa omului şi feţele oamenilor. Care-l duce pe om la Dumnezeu, care i-L descoperă omului pe Hristos, Adevăratul şi Unicul lui Mântuitor şi care îl face pe om să-L primească pe Duhului Sfânt pentru a avea pe totdeauna un Călăuz şi un Ocrotitor fericit şi binecuvântat. (Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică)

Un astfel de om va învăţa mereu de la toţi şi va putea apoi să-i înveţe şi el pe toţi. Va fi smerit, pentru a primi și va fi darnic, spre a da. Numai acesta este înţeleptul .

Pe creştini îi face să se poarte corect între ei şi cu toţi oamenii ca să-i ducă la slăvirea lui Dumnezeu: ,,Tatăl să vă dea duh de înţelepciune” ( Efes, 1,17 ). Ea este venită de sus ”curată, paşnică, îngăduitoare şi nefăţarnică” (Iacov,3,17 ), înţelepciune care au avut-o dinainte, apostolii, simpli pescari şi necărturari care au umplut de uimire lumea…

Cu numele de ,,Înţelepciune” este cunoscută şi cartea din ”Vechiul Testament” intitulată  ”Cartea înţelepciunii lui Solomon”. Aceasta s-a bucurat mult timp de reputaţia de-a fi cea mai atractivă şi mai interesantă carte din rândul apocrifelor. Gândirea, se situează la un nivel înalt: cugetarea este a unui scriitor pătruns de un puternic spirit religios, unul care a simţit apăsarea şi tulburarea vieţii şi a suferinţei, şi care totuşi a rezistat ispitei de a abandona credinţa sa ancestrală într-un Dumnezeu al dreptăţii.

Înţelepciunea se deosebeşte de inteligenţă prin aceea că, cea dintâi este o calitate dobândită pe parcursul vieţii, pe când a doua este înnăscută. Inteligenţa poate fi pusă şi în slujba răului, ceea ce nu se întâmplă în cazul înţelepciunii.

Înţelepciunea omului îi luminează faţa iar asprimea feţei i se schimbă. Dumnezeu i-a dat omului, într-o anumită măsură, înţelepciunea de care va avea nevoie în viaţă şi de lumina căreia va fi dator să asculte.

Pe măsură ce omul ascultă de călăuzirea înţelepciunii şi umblă în căile ei, în îndrumarea ei, în curăţia ei, lumina acesteia creşte. Creşte în mintea omului, creşte în jurul lui, creşte în faptele lui. Aşa cum creşte lumina soarelui pentru cine umblă în ea.

Adevărata înţelepciune este neprihănirea şi cine este un adevărat înţelept arată aceasta prin umblarea sa în lumină. Prin faptele sale în dragoste. Şi prin cuvintele sale în curăţie.

Dintre scrierile cu valoare religioasă un loc aparte îl ocupă,”Cartea Proverbelor” a cărui cuvânt cheie este: înţelepciunea. Proverbele oferă îndrumările detaliate ale lui Dumnezeu prin care cei care-i aparţin să ştie să înfrunte cu succes problemele practice de zi cu zi ale vieţii, cum să te înţelegi cu părinţii, cu copiii, cu semenii, să respecţi, precum şi multe alte aspecte din viaţă.

Rămâne mereu actuală cugetarea: ”Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii’’. Înţelepciunea este dumnezeiască, este sursa vieţii. Ea s-a întrupat în Hristos în care ,,sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei”, ”Fiţi înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii” recomanda Iisus apostolilor săi, sau ”Fiţi înţelepţi spre bine şi nevinovaţi la rău’’, ”Umblaţi ca cei înţelepţi, nu ca cei neînţelepţi”.

 

Editat Brîndușa Dediu

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here