Întărește-te în comuniune cu Dumnezeu

0
196

comunineCăci când sunt slab, atunci sunt tare”. (II Corinteni 12, 10)

Încredințați-vă pe de-a-ntregul lui Hristos! Să aibă deplină putere asupra voastră! El și nimeni altul să vă stăpânească sufletul. Chiar și atunci când lucrați în numele lui Hristos, luați-vă răgaz, așteptând în liniște ca El să vină la voi, pentru ca nu voi, ci El însuși să lucreze în voi și prin voi. Nu vă lăsați copleșiți de griji în ceea ce faceți. N-avem nevoie de o înnoire de fiecare zi, ci de o relație și de o iluminare zilnică, cu și prin cele de sus. Să fim smeriți, să nu uităm că puterea Lui „în neputință se desăvârșește”. Să ne recunoaștem neputința, să fim ca niște prunci în mâinile lui Dumnezeu, lăsându-ne conduși de acele mâini.

Să ținem minte că „Dacă a rămas singur, Cineva S-a luptat cu el până la revărsatul zorilor” (Facere 32, 24). Domnul nu ni Se arată în vălmășagul marilor mulțimi și nici în vârtejul unei activități clocotitoare. Nu! El ne cercetează, vine la noi când suntem în liniște și singurătate. Sunteți bolnavi, sau nu aveți pe nimeni în preajmă? Vă simțiți neglijați de cei apropiați, părăsiți de toți? Sau ați pierdut o ființă scumpă care v-a fost sprijin și mângâiere în viață?

 Să știți că nu sunteți singuri! Hristos vă va cerceta cu Duhul Său, Îl veți vedea cu ochii credinței, vă va da putere din puterea Lui! Dar pentru ca să primiți de la El acest dar, trebuie să vă lăsați pătrunși de smerenie, să fiți asemenea pruncilor, fiindcă numai atunci veți putea primi darurile Duhului Sfânt. Înainte de toate trebuie să recunoaștem propria noastră neputință și atotputernicia lui Dumnezeu, pe care Iacob a descoperit-o luptându-se cu Dumnezeu, și când L-a văzut „față către față”. „Încheietura șoldului lui Iacob a amorțit în timp ce acesta se lupta cu El” (Facer 32, 25). Fusese și până atunci un om credincios, dar după ce s-a întâlnit cu Domnul a devenit „Israel”, adică „cel tare cu Dumnezeu și cu oamenii puternic”. Necredința, renunțările, căderile ne vin de la faptul că sufletul nostru încă nu s-a întâlnit cu Dumnezeu, încă nu am primit în noi Dduhul Sfânt. Numai prin comuniune de zi cu zi cu Dumnezeu, căpătând de la El puterea vieții veșnice, vom putea să ne luptăm cu neputințele, să nu slăbim, să nu cădem, să nu pierim pe calea vieții pământești.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here