Însemnătatea trupului în comuniunea sfântă cu Dumnezeu

0
181
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAntropologia palamită atrage atenţia asupra semnificaţiei trupului în comunicarea cu Dumnezeu. Trupul uman este demn de a fi templu al Duhului Sfânt şi locaş al harului dumnezeiesc. Nu numai sufletul, ci şi trupul uman participă la harul divin, îndumnezeitor.

Teologul neopalamit Dumitru Stăniloae vorbea despre materialismul mistic, sau despre misterul materiei înduhovnicite. Credinţa în posibilitatea sfinţirii, transfigurării şi îndumnezeirii materiei constituie dimensiunea esenţială a spiritualităţii ortodoxe. Misterul materiei transfigurate Hristos este misterul primordial al Creştinismului. Acest mister ţine de restaurarea universului în trupul cel înviat al lui Hristos

Misterul materiei transfigurate este misterul noii credinţe care este împodobită de inhabitarea Duhului Sfânt. Prezenţa acestuia umple materia de puterea incoruptibilităţii. Pnevmatisarea sau sfinţirea materiei implică faptul ca materia devine o teofanie a vieţii divine. Nu numai sufletul este destinat veşniciei, ci şi trupul, respectiv întreaga persoană. Prin aceasta întemeiază Stăniloae credinţa în veşnicia materiei, care este transfigurată prin puterea şi bogăţia vieţii duhovniceşti. „Sfinţirea omului nu este posibilă fără sfinţirea trupului său”. Gradul de sfinţire sau înduhovnicire a materiei depinde da gradul de sensibilitate, de comuniune cu şi de deschidere pentru frumuseţea lui Dumnezeu”.

Stăniloae vorbeşte despre starea de transparenţa pentru frumuseţea lui Dumnezeu şi infinita complexitate a Duhului Sfânt. Întreaga creaţie ajunge prin înduhovnicire, transfigurare şi îndumnezeire la o frumuseţe inimaginabilă pentru că ea devine transparentă pentru Duhul Sfânt’’, „Strălucirea Taborului se va răspândi peste întreaga lume. Lumea va deveni un singur munte al transfigurării. Lumea va fi pătrunsă de Duhul Sfânt în asemenea măsură, încât nu Duhul va fi văzut prin materie ci invers. Frumuseţea este de o prospeţime netrecătoare a lumii celei noi este o frumuseţe a comuniunii, a transparenţei, a deschiderii dialogice.

Lumina comuniunii este lumina cunoaşterii reciproce. Stăniloae îşi imaginează viaţa veşnică sub forma unui pan-personalism al comuniunii desăvârşitei. Comuniunea interpersonală nu există fără curăţie, frumuseţe, înduhovnicire şi transparenţă. Frumuseţea lumii ca scară dintre pământ şi cer ţine de prezenţa creatoare a Duhului Sfânt. Acesta ajută la realizarea comuniunii intersubiective dintre Dumnezeu şi creaţie. El este Duhul vieţii cosmice, liturgice şi intersubiective, pentru că el este Duhul iubirii şi „izvorul sfinţeniei’’. Prin Duhul Sfânt avem acces la un nou nivel de existenţă, într-un proces de progres neîncetat în inteligenţă, sensibilitate, iubire şi perihoreză cu Dumnezeu însuşi.

“Pe urmele iubirii’’- Contribuţiile trinitare la o cultură a comunicării sfinţitoare- Daniel Munteanu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here