Inițierea în adevărul Bisericii este participarea la felul de viață al acesteia

0
94

În lucrările teologilor și Părinților Bisericii, adeseori noțiunile se anulează reciproc din punct de vedere al sensului, pentru a putea fi posibilă depășirea oricărei reprezentări a conținutului lor. Pentru a transpare, prin intermediul antitezelor conceptuale, posibilitatea participării la nivelul experienței omului întreg – nu numai a gândirii lui – la adevărul exprimat. Dumnezeul Bisericii este „Ființă mai presus de orice ființă”, „Dumnezeu mai presus de orice dumnezeire”, „nume fără nume”, „principiu mai presus de orice principiu”, „minte ce nu poate fi înțeleasă de mintea omenească”, „cuvânt de negrăit”, „încăputul ce nu poate fi de nimic încăput”. Cunoașterea lui Dumnezeu este astfel o „cunoaștere în necunoaștere”, „o participare la ceea ce nu poate fi participat”. Teologia este „învățarea a ceea ce nu se învață”, „formularea lucrurilor ce nu pot fi formulate”, „reprezentarea lucrurilor ce nu pot fi formulate”, „reprezentarea celor ce nu pot fi reprezentate”, exprimă „similitudini neasemănate”, „îmbrățișând toate cele ce par a nu se putea întâlni”. Adevărul se identifică cu trăirea sau experiența nemijlocită, teologia cu vederea lui Dumnezeu, această plinătate neîmplinită. „Teologii văzători de Dumnezeu văd în chip nevăzut frumusețea de negrăit a lui Dumnezeu; ei țin fără a atinge, înțeleg fără a înțelege chipul Său cel fără chip, forma Sa cea fără de formă și reprezentarea fără de reprezentare într-o vedere care nu este vedere, într-o frumusețe necompusă, în același timp simplă și variată”.

Nu este întâmplător faptul că Biserica cea nedespărțită a primelor opt secole și continuarea ei istorică ortodoxă în Răsărit și-a bazat catehizarea credincioșilor, adică aducerea la cunoștință și transmiterea adevărului, în principal prin intermediul cultului. În cadrul ciclului liturgic al slujbelor Bisericii – Vecernia, Utrenia, Sfânta Liturghie, Ceasurile – Teologia devine poezie și cântec; mai mult se trăiește decât se gândește cu continuitate silogistică.

Inițierea în adevărul Bisericii este participarea la felul de viață al acesteia, la întrunirea în sărbătoare a credincioșilor, care înseamnă realizarea văzută și manifestarea umanității celei noi, biruitoare a morții.

Christos Yannaras, Abecedar al credinței

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here