Inima

0
123

lumanare aprinsaCând inima este plină de bune dispoziţii, atunci şi fără să lucraţi aveţi o activitate plăcută lui Dumnezeu. Păziţi-vă inima şi nu lăsaţi să pătrundă în ea nimic necurat, nimic nedrept, nimic neiubit. În biserică, oriunde te uiţi, lumânările spun: când inima nutreşte bune dispoziţii, este plină de lumânări, care ard puternic şi sunt văzute din cer şi atrag bunăvoirea lui Dumnezeu. [I, 203]

Trebuie să punem inima în fiecare lucru şi să punem o inimă temătoare de Dumnezeu. Că inima să se afle în frica de Dumnezeu, trebuie să o umbrească neîncetat cugetarea la Dumnezeu. [ÎI, 240]

Pentru că mintea să se menţină asupra unui singur lucru în timpul folosirii rugăciunii scurte, trebuie să o ducem cu atenţia în inimă; căci, rămânând în cap, unde iau naştere o grămadă de gânduri, nu va izbuti să se concentreze asupra unui singur lucru… Când atenţia coboară în inimă, atrage acolo într-un singur punct toate puterile sufletului şi ale trupului… Această concentrare a întregii vieţi omeneşti într-un singur loc îndată se resimte acolo printr-o senzaţie deosebită; tocmai această senzaţie este începutul căldurii ulterioare… [ÎI, 244]

Duhul credinţei, al nădejdii şi al lăsării în voia lui Dumnezeu – iată ce trebuie să aprindem în inimă. [ÎI, 250]

Păziţi-vă inima ca să nu fie părtaşă la plăcerile veacului acestuia – îmbietoare şi ameţitoare. [ÎI, 262]

Iar principalul este să faceţi inima curată. Ea este necurată din pricina iubirii de sine în care locuiesc şi lucrează toate patimile. [III, 489]

Cum să înţelegem expresia “ a concentra mintea în inimă”? Mintea este acolo unde este atenţia. A o concentra în inimă înseamnă a sălăşlui atenţia în inima şi a-L vedea cu mintea înaintea noastră pe Dumnezeu, Cel prezent în chip nevăzut, adresându-ne Lui cu slavoslovie, mulţumire şi cerere, urmărind în acelaşi timp ca nimic străin să nu intre în inimă. Aici este toată taina vieţii duhovniceşti. [IV, 584]

Trebuie să naştem şi să întărim în inimă sentimentul către Dumnezeu… Sau de fiecare dată să naştem ba frică, ba nădejde, ba dragoste, ba mulţumire… Atenţia toată la acestea se va opri şi celelalte cugetări vor cădea de la sine. Iar sentimentul către Dumnezeu este produs de harul lui Dumnezeu. [IV, 617]

Învăţaţi… să vă orânduiţi pustia în inimă… astfel încât să fie doar aer curat şi soare strălucitor, adică inima curată şi pomenirea lui Dumnezeu. Iar sub picioare pământ tare… hotărârea fermă de a vă mântui şi de a-I fi pe plac lui Dumnezeu. [IV, 676]  (extras din cartea ,,Sfaturi Inţelepte” – SfântulTeofan Zavoratul)

 

Articol editat de Ionela Pricope