„Astfel, popoarele acestea cinsteau pe Domnul, dar slujeau și idolilor lor – ba și copiii lor și copiii copiilor lor, până în ziua de astăzi, urmează tot așa cum au urmat și părinții lor.” (IV Regi 17, 41)
Urmașii acelor neamuri s-au înmulțit puzderie: la tot pasul întâlnim oameni ca aceștia, care slujesc și lui Dumnezeu, și lui Mamona (Matei 6, 24), șchiopătând de amândouă picioarele (III Regi 18, 21), nici reci, nici fierbinți (Apocalipsa 3, 15) – sau, cum spun oamenii simpli, „cu fundul în două luntrii”.
Iată care este păcatul „popoarelor acestora”. Fără să se țină nici de o parte, nici de cealaltă, ei slujesc în același timp și lui Dumnezeu, și lui Mamona, iar în esență caută de la amândoi numai foloase pentru sine.
Este cu neputință să te dăruiești pe jumătate lui Dumnezeu și pe jumătate puterii vrăjmașului, care pune cu atâta iscusință stăpânire pe oameni; este cu neputință să te ții doar din când în când de cuvântul lui Dumnezeu și să-ți întemeiezi viața pe el doar în parte, iar totodată să ai „duhul lumii acesteia” drept criteriu al faptelor și al hotărârilor tale.
Doamne, oare atunci când o să mă chemi la Tine o să-Ți răspund: „Vino mai târziu, fiindcă nu sunt gata”? Oare o să-mi astup urechile ca să n-aud ceea ce vrei Tu să îmi spui acum și o să mă întorc spre Tine numai atunci când o să-mi închei socotelile cu această lume? Oare pot să-mi împart în două nepedepsit inima, viața și năzuințele, dându-Ți numai o parte din toate acestea? Șovăind între două căi, trăiesc o viață dublă, care este atât de primejdioasă, fără să îmi dau seama că Dumnezeu poate să ocupe în inimă ori primul loc, ori niciunul.
Și ce vor învăța copiii de la niște părinți șovăielnici? La ce bun toate povețele, străduințele și amenințările dacă în viața părinților nu se vede acel temei trainic, acea autoritate de Sus căreia, dacă i s-ar supune părinții, i s-ar supune și copiii. Fiilor, păziți-vă de idoli. Amin! (I Ioan 5, 21).
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”- Ed. Cartea Ortodoxă
Jurnal Spiritual
