Despre îngeri şi Sfinţii Arhangheli (I)

0
845
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

ingerii-si-sfintii-arhangheli-i“Îngerii convertesc abisul dintre Dumnezeu şi om într-un spaţiu al comunicării. Ei dau consistenţă şi viaţă acestui spaţiu, transmiţând omului semnele lui Dumnezeu şi Lui Dumnezeu rugăciunile omului.”  Andrei Pleşu

În fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica Lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil împreună cu soborul tuturor îngerilor. Sfinţii Părinţi au fixat o zi de cinstire închinată Sfinţilor Îngeri şi Arhangheli pentru că ei ne ajută să cunoaştem voia Domnului şi s-o putem împlini. Această zi este 8 noiembrie, pentru că numărul 8 este simbolul vieţii veşnice; noiembrie este a noua lună de la creaţie, care s-a săvârşit în lună martie, ca un simbol al celor nouă cete îngereşti.

Ierarhia îngerească

În afară de lumea văzută, Dumnezeu a creat şi o lume nevăzută, spirituală. Acest adevăr îl mărturisim, ori de câte ori recităm Crezul său Simbolul apostolilor, în duminici şi sărbători. Existenţa spiritelor curate, numite îngeri, în această lume nevăzută, este un adevăr incontestabil al credinţei noastre. Sfânta Scriputură ne vorbeşte în diverse locuri despre apariţiile lor, despre misiunea lor, atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament. Tot ea ne arată, că aceste fiinţe spirituale sunt împărţite, după misiunea primită din partea Lui Dumnezeu

În anghelologie, Sfântul Dionisie Areopagitul are o bogată contribuţie, fiind primul autor patristic care ne-a lăsat o ierarhizare a cetelor îngereşti.

„Câte şi cum sunt ordinele fiinţelor mai presus de ceruri, numai obârşia îndumnezeitoare a desăvârşirii o ştie întocmai. Pe lângă aceea, numai ea cunoaşte acele ordine, puterile şi iluminările proprii şi bună şi sfinţita lor orânduire mai presus de lume.

Căci nouă ne este cu neputinţă să cunoaştem tainele minţilor mai presus de ceruri şi desăvârşirile lor preasfinte, dacă nu ne spune cineva câte ne-a descoperit în mod tainic prin ele, ca prin cele ce ştiu bine cele ale lor, dumnezeirea începătoare. Deci noi nu vom grăi din proprie mişcare, ci vom înfăţişa vederile îngereşti câte au fost contemplate de sfinţii scriitori ai Scripturii, după ce am fost învăţaţi tainic despre ele, potrivit cu felul în care suntem noi.“

Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel spune că ,,îngerii se împart în nouă cete, fiecare având numele şi misiunea sa.

Cetele îngereşti sunt împărţite în trei ierarhii sau grupe. Ele sunt: ierarhia cea mai de sus, aproape de Preasfânta Treime, este formată din Serafimi, Heruvimi şi Tronuri.

Ei stau în jurul tronului Lui Dumnezeu înconjuraţi în văpaie de foc şi fac cunoscută voia Lui îngerilor de mai jos. Ierarhia din mijloc este formată din Domnii, Puteri şi Stăpânii, cum îi numeşte şi Sfântul Apostol Pavel, vasul cel ales al Lui Hristos. Ei domnesc peste îngerii de mai jos şi stăpânesc puterile iadului şi întreg universul. Ierarhia cea mai de jos este formată din Începătorii, Arhanghelii şi Îngeri. Aceştia sunt cei mai aproape de oameni, cărora le fac cunoscută voia Lui Dumnezeu şi-i ajută să scape de cursele şi atacurile îngerilor răi, adică de ispitele şi amăgirile diavolilor. (Pr. Cleopa Ilie)

În ce anume constă deosebirea între cetele îngereşti, ca şi de ce există ea, rămâne o taină pentru noi. ,

,Nu ştim nici dacă natura îngerilor este aceeaşi sau se deosebeşte a unora de a altora. Se deosebesc însă unii prin luminare, prin rang, fie că au rangul potrivit gradului de luminare, fie că participă la luminarea gradului în care sunt; ei se luminează reciproc potrivit superiorităţii rangului sau firii. Este evident însă că, cei care sunt mai sus împărtăşesc celor mai de jos luminarea şi cunoştinţa lor’’ (Sf. Ioan Damaschin,).

Misiunea îngerilor

Menirea îngerilor este preamărirea Lui Dumnezeu în cunoaştere dreaptă şi în necondiţionata împlinire a voinţei Lui. Prin aceasta dobandim fericirea veşnică în comuniunea cu Dumnezeu. Acest adevăr îl învaţă Biserica! Ea marturiseste că îngerii au fost creaţi de Dumnezeu  ,,ca să-L slăvească în cântări şi să-L slujească’’

În raport cu lumea, slujirea îngerilor constă în a împlini poruncile Lui Dumnezeu în lucrarea mântuirii, pentru întemeierea şi desăvârşirea împărăţiei Lui Dumnezeu. În lumea aceasta, îngerii slujesc oamenilor, călăuzindu-i spre împărăţia Lui Dumnezeu. Fiecare om se ştie, îşi are îngerul lui păzitor, care întăreşte credinţa şi evlavia, apară pe om de duhurile rele,  mijloceşte pentru cel credincios, însoţeşte sufletele celor adormiţi (Luca, 16, 22).

,,E slujirea necurmată a îngerilor. Dar cum se petrece oare lucrarea aceasta ocrotitoare de la unul la altul? Vieţile sfinţilor cuprind mii de întâmplări. Ei arata că se poate petrece uneori ca mijlocirea unei puteri naturale: o piatră sau alte lucruri ucigătoare aruncate asupra noastră, pe care mâna lui le îndepărtează; un pas greşit de care el ne apără; o otravă pe care el o face nevătămătoare. Pe mâini te vor purta, zice psalmul, ca să nu loveşti de piatră piciorul tău.

Ei mai lucrează şi pe cale de sfat desluşit ori de inspiraţie.

În starea dintâi este fericitul Augustin, care aude acel glas stăruitor în grădină: Ia şi citeşte! Şi aşa sunt toţi care s-au întors la Dumnezeu. Cei cărora îngerul le-a pregătit întâlnirea cu omul, cu cartea, cu faptul trebuincios pentru greutăţile lor deosebite şi în stare să le dea dezlegarea. Sau dacă nu-i ceva spus lămurit, alteori e o greutate pe suflet, o împingere, o sfâşiere, e izbucnirea dintr-odată  a unui văzduh de rai, a unei răsuflări de copil, a unei prospeţimi de nevinovăţie…

Există între îngeri şi noi o legătură statornică.

O mână se află care nu slăbeşte chiar şi când dormim, mâna noastră. Suntem ca bietul orb care nu vede nimic, dar care ştie tot ce se întâmplă celui ce-l călăuzeşte: merge, se opreşte, se întoarce la dreapta, coboară, aleargă… Si n-am mai simţi poate deloc mâna păzitoare, de n-ar fi din când în când apăsarea aceea străină şi fără seamăn a degetelor ei pe degetele noastre, între noi e pusă o lege. Suntem ai lui şi nu mai poate să ne părăsească oricând ar vrea. Trebuie să meargă până la capăt. În fundul nopţii noastre suntem în legătură şi unire cu cineva care vede pe Dumnezeu şi Îl priveşte prin toţi porii fiinţei lui. Pe pământul unde suntem, împărtăşim bătăile inimii acestui frate ceresc, care vorbeşte cu Tatăl

Dar oare prin ce se face legătura între el şi noi ?

Prin ce suntem legaţi unul de altul? E cu totul altceva decât o legătură de la mână la mână? E acea lumină din adânc care-i inima curată… Nu-i scris în Evanghelie: Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu? Îngerul nu încetează nicicând să-l vadă. Când avem şi noi inima curată, au dispărut toate zidurile dintre duhul care vede şi sufletul făcut să primească lumina… Dar când inima nu-i curată, e ca şi când dăm îngerului întristat, ca organ de legătură un mădular ciung şi o mână nesimţitoare.’’  (crestinortodox.ro) 

Sfântul Dionisie Areopagitul ne-a descoperit cele trei direcţii ale lucrării îngerilor:

 Tuturor fiinţelor cereşti le revin în mod firesc următoarele lucrări: a se îndrepta şi avânta spre cele de sus (spre Dumnezeu); a  se mişca necontenit în jurul lor, păstrându-şi propriile puteri (grijă de propria lor stare şi relaţiile cu ceilati îngeri); a participa cu grija lor la conducerea celor ce stau sub ele printr-un fel de proces  comunicativ. (grijă  de restul  făpturilor). Aceste lucrări revin tuturor fiinţelor cereşti în chip nemincinos: celor superioare în chip deplin, iar celorlalte numai parţial şi într-un grad mai mic.

Părintele Cleopa spunea, că scopul principal pentru care au fost creaţi îngerii care formează lumea nevăzută, este pentru a-L slăvi neîncetat pe Dumnezeu. Apoi pentru a împlini întru toate voia Lui, pentru a face cunoscută oamenilor voia Lui Dumnezeu şi pentru a ajuta pe oameni să împlinească poruncile Lui.

 ,,Îngerul păzitor al fiecăruia din noi este martorul vieţii noastre, merge cu noi când călătorim, stă cu noi când ne odihnim. “

E martor la faptele bune şi la faptele rele. Când facem lucruri rele, el plânge, se întristează, pentru că ştie ce ne aşteaptă. Când facem fapte bune, se bucură tare mult de vrednicia noastră. Pe aceşti îngeri păzitori, fraţi creştini, să-i chemăm mereu în sprijinul nostru, în viaţa noastră de toate zilele… Să ne gândim că totdeauna! Aşa cum conştiinţa noastră ne spune când facem bine şi când facem rău, tot aşa şi acest înger al Lui Dumnezeu, îngerul păzitor al vieţii noastre ne inspiră gândurile bune, gândurile frumoase, gândurile mântuitoare şi simţim în conştiinţa noastră că suntem îndemnaţi, îmboldiţi la un lucru sfânt, la un lucru bun. Să ascultăm glasul lui!’’ (Pr. Sofian Boghiu)

Scriptura ne arată că îngeri păzitori, au nu numai oamenii singuratici, ci şi adunările oamenilor. Şi aceşti îngeri duc înaintea Lui Dumnezeu faptele şi rugăciunile obştilor omeneşti; ei sunt răspunzători şi de vredniciile, dar şi de greşalele lor. Îngerii ocrotesc mănăstiri, biserici, cetăţi, oameni, popoare, state  şi comunităţile creştine.

Cristina Toma

Jurnal Spiritual 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here