Înaltpreasfințitul Nicolae: ”Istoria noastră este cea a tulburărilor, a proorocilor mincinoși, a înmulțirii fărădelegii și a răcirii iubirii”

0
86

IPS Nicolae - ÎnviereaÎnvierea Domnului – Pastorală la Praznicul Învierii – Arhiepiscopia Ortodoxă Română din cele două Americi

Iubitului cler şi dreptmăritorilor creştini, pace şi bucurie sfântă de la Hristos Domnul cel Înviat, iar de la noi arhierească binecuvântare.

Prea Cucernici Părinţi,

Iubiţi Credincioşi,

Hristos a înviat!

De 2000 de ani ne salutăm în această dimineaţă sfântă cu aceste cuvinte care vestesc o mare minune, biruinţa vieţii asupra morţii, minune petrecută în timp și într-un loc anume, dar cu implicații peste timp și dincolo de lumea pe care o cunoaștem. Prin această salutare vestim evenimentul istoric al Învierii Mântuitorului, dar și mărturisim credința că acest eveniment are valoare pentru noi acum și în veșnicie.

Sf. Apostol şi Evanghelist Matei ne descrie prima întâlnire a lui Hristos cel Înviat cu valoare de eveniment istoric. „Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă teme-ţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei ca să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea. (Mt. 28, 8-10).” Știm că acestei întâlniri s-au adăugat altele care statornicesc un adevăr istoric; Faptul că Hristos, cel ce a primit moartea pe Cruce și a fost așezat în mormânt, a înviat a treia zi. Valoarea istorică a acestui eveniment este asigurată de mulțimea mărturiilor celor care l-au întâlnit pe Hristos ridicat din mormânt.

Perspectiva istorică în care trebuie înțeleasă Învierea

Părintele Dumitru Stăniloae explică perspectiva în care trebuie înțeles acest eveniment istoric. ”Dacă persoanele cărora le-a apărut Hristos cel Înviat sunt persoane istorice, prin ele s-a putut verifica după toate regulile metodei istorice, dacă nu modul Învierii lui Hristos și caracterele trupului Lui Înviat, în orice caz faptul Învierii” (Teologia Dogmatică). Învierea lui Hristos este un eveniment ce depășește istoria obișnuită a omenirii prin faptul că desființează mersul omului către moarte. Dar prin participarea unor persoane legate de anumite locuri, timpuri și împrejurări, acest eveniment meta-istoric atinge istoria.

Dacă vedem istoria ca o repetiție riguroasă a fenomenelor de același fel, Învierea lui Hristos marchează o deschidere a istoriei către o ordine mai presus de cauzalitatea strict imanentă, spune mai departe Pr. Stăniloae. ”Învierea este singurul eveniment care dovedește nu numai că istoria se face cu colaborarea unor puteri mai presus de puterile umane, ci și că istoria e destinată să fie ridicată într-un plan superior, în planul vieții incoruptibile, în planul pnevmatizat unde domnește libertatea spiritului uman, nu procesele uniforme ale naturii.”

Învierea a schimbat cursul istoriei umanității și i-a dat sensul veșniciei. Învierea a introdus în timp pe Cel fără de timp, pe Cel veșnic. Hristos a intrat într-o anumită legătură cu istoria, dar și persoanele istorice au primit capacitatea de a sesiza realitatea faptului meta-istoric al Învierii.

Noua realitate a vieții noastre în istorie

Această schimbare introdusă în istorie o putem experimenta și noi, la 2000 de ani de la evenimentul Învierii. Ceea ce ne vestim unii altora nu este numai un eveniment al istoriei, ci este noua realitate a vieții noastre în istorie. Sf. Apostol Pavel ne încredințează că, cu Hristos am înviat și noi.

”Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi cei ce eram morţi prin greşelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har sunteţi mântuiţi! Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus, ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus” (Ef. 2, 4-7).

Am înviat cu Hristos și trăim o viață nouă. Învierea lui Hristos este izvor de viață dumnezeiască pentru noi în viața pământească, izvor de putere, de curățire și de sporire în comuniune cu Dumnezeu și cu semenii. ”Să ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumină a Învierii” spune o cântare de la Utrenia Sf. Paști. Îl întâlnim și noi pe Hristos cel Înviat în Sf. Euharistie și această întâlnire lucrează schimbarea noastră, trecerea noastră la viața cea nouă.

Rugăciuni către Iisus Hristos

La rugăciunile după împărtăşire preotul spune rugăciunea: ”O, Paştile cele mari şi prea sfinţite, Hristoase; O, Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea. Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai cu adevărat în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale.” Desăvârșita întâlnire cu Hristos va fi la sfârșitul veacurilor, în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu. Mărturisind faptul istoric al Învierii, petrecând cu Hristos cel Înviat timpul acesta al viețuirii pământești, creștinii se roagă în același timp să vină Împărăția, în rugăciunea Tatăl nostru. Ei mărturisesc așteptarea învierii celei de obște și viața cea veșnică în Crezul.

Istoria în care a avut loc evenimentul Învierii Domnului se va împlini la cea de-a doua venire a lui Hristos. Istoria este domeniul mișcării spre desăvârșire, nu al desăvârșirii, este domeniul nedeplinei descoperiri, spune Pr. Stăniloae. Sf. Pavel ne spune că ”însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer” (1 Tes. 4, 16), că acest eveniment va avea loc ”deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi” (1 Cor. 15, 51). Istoria va afla un sfârșit care va marca ziua cea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu.

Prea Cucernici Părinţi, Iubiţi Credincioşi,

Mărturisind Învierea Domnului ca fapt istoric ce se va descoperi întru desăvârșire la cea de-a doua venire a lui Hristos se cuvine să pătrundem sensul istoriei și al lumii în care trăim. Istoria noastră este cea a tulburărilor, a ”proorocilor mincinoși, a înmulțirii fărădelegii și a răcirii iubirii” (Mt. 24, 11-12). Dar Hristos însuși ne învață să stăruim în răbdare și în împlinirea misiunii căci astfel ne vom mântui.

Pe Dumnezeu cel pogorât în istorie, pe Dumnezeu-omul cel ce a biruit moartea și a înviat, pe Acela îl vestim și suntem încă pătrunși de nădejde. Căci nădejdea nu ne vine de la om, nici de la lume, ci de la Biruitorul morții și Dăruitorul vieții celei veșnice. Cu această nădejde se cuvine să ne vestim mereu că Hristos a înviat !

Vă îmbrăţişez în Hristos Domnul Cel Înviat şi vă urez Sărbători fericite cu sănătate, pace și bucurii în familii și în parohii !

Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,

† NICOLAE,

Arhiepiscopia Ortodoxă Română din cele două Americi – Chicago, Praznicul Învierii Domnului, 2014

Pastorală la Praznicul Învierii Domnului

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here