„În zilele acelea, cuvântul Domnului era rar.” (I Regi 3, 1)
Există perioade în istoria popoarelor când slava lui Dumnezeu se arată mai limpede. Atunci, Împărăția lui Dumnezeu se arată întru putere. Atunci pare a se statornici o împărtășire văzută între Dumnezeu și oameni; minunile, prorociile, sunt mai dese. La facerea lumii, lumina s-a despărțit de întuneric și s-au aprins luminătorii cerești: și lumea duhovnicească se umple atunci de o lumină nepământească, ce le dă oamenilor înțelepciune și îi îndrumă pe calea dreaptă. În viața omenirii urmează însă adeseori și epoci când glasul lui Dumnezeu nu se mai aude, când tăria Lui nu se mai arată în toată puterea Sa.
Asemenea vremuri sunt trimise ca cele mai mari încercări pentru credința noastră: atunci cerul ne pare închis și auzim mereu cârtirea necredincioșilor, care cer semn din cer și repetă într-una: „Unde e Dumnezeul tău?” Dar, cu toate că în zilele noastre nu vedem bolnavi însănătoșindu-se într-o clipă sau morți care învie, puterea lui Dumnezeu nu slăbește; glasul Lui răsună chiar și atunci când noi îl auzim: Tatăl Meu până acum lucrează, și Eu lucrez (Ioan 5, 17).
Ceea ce se întâmplă în istoria omenirii se repetă și în viața fiecăruia dintre noi. Și în lumea noastră duhovnicească după un seceriș bogat urmează secetă și foamete: sufletul nostru însetează și flămânzește de adevăr, iar proviziile noastre se dovedesc a fi neîndestulătoare.
Deseori, după momente de bucurie duhovnicească, deodată începe să ni se pară că Domnul S-a depărtat de noi și cuvântul Lui a amuțit. Atunci țâșnește din sufletul nostru un strigăt de disperare, și strigăm împreună cu David: Doamne, până când?
Înțelegem de ce Iisus n-a răspuns la întrebările lui Pilat, dar atunci când noi, cu deplină nădejde, strigăm către El și nu primim răspuns, când Învățătorul nostru pare că doarme, deși ar putea potoli furtuna ce ne împresoară, asta ni se pare ceva greu de îndurat și cu neputință de înțeles.
Chiar dacă Domnul nu ne răspunde îndată, El ne va vorbi atunci când va veni vremea. Dacă vom alerga la El cu credință și vom aștepta cu răbdare răspunsul la rugăciunea noastră, fără îndoială că vom primi acest răspuns atunci când vom avea cea mai mare trebuință de el.
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
Jurnal Spiritual
