Am observat că pe cei care au putere trupească, Duhul Sfânt îi menține sănătoși, ca să poată ajuta și pe ceilalți. Dar atâta vă spun: strigă la Dumnezeu prin fapte bune! Ai văzut la ava Arsenie? El lucra poruncile lui Dumnezeu prin dragoste și, cândva, Duhul cel Sfânt l-a chemat să se ducă într-o viață de obște și acolo i-a descoperit altă treaptă: să se ducă în fundul pustiei, să fie numai el și Dumnezeu.
Vă spun însă: și pustia e de foarte mare folos; dar, pe de altă parte, și mare pagubă poate avea cineva! Ei cred că-i brânză cu smântână… Vai, Doamne ferește! La pustie atâta poți: dacă ai o vedenie în mănăstire și-ai ajuns să te ocărască cineva și nu te tulburi, iar când te-au lăudat să nu-ți trebuiască lauda, atunci este bine să te duci la pustie. Și în pustie numai atâta: ca să plângi; iar dacă nu poți plânge, stai acasă.
Cea mai mare virtute în viața de obște: a nu te birui de tulburare. Cine se biruie de tulburare, pierde.
Pe cât vorbești de bine, blagoslovești pe cineva pe atât te luminezi; pe cât mă tulbur, pe-atâta mă întunec…
A venit cineva și m-o întrebat: „Câți ani ai?” I-am răspuns că am trecut de șaptezeci de ani. El mi-a zis că „Ești un om mort între cei vii”. Mi-a arătat să-mi dau interesul să n-am treabă cu cei vii, ci să am treabă numai cu cei morți. Aceștia morți mă pot ajuta; aceștia vii zic că nu mori acum, mori mai încolo… Cei morți zic: „Ce sunt eu, vei fi și tu.” Dacă el este mort, într-o zi am să fiu și eu mort; adică cu trupul, nu cu sufletul.
Când vine tulburarea, și-mi vine în gând să ocărăsc pe fratele meu, eu să-i spun gândului: „Am să-i spun, dar nu acum, nu azi. Am să-i spun mâine.”
Când am pace, trebuie să mă smeresc mult… și rugăciune; iar când văd că vine duhul deznădejdii îi spun așa: „Hristos a venit în lume pentru cei păcătoși.”
„Lupta pentru smerenie și pocăință” –Părintele Proclu Nicău
Jurnal Spiritual
