Opincile lor speciale cu pinteni și zurgălăi au atins pentru prima dată roca Bucegilor la aproape 2.300 de metri altitudine, și tot pentru prima dată au răsunat văile acestor munți de strigătul călușarilor, de trilurile ”Ciocârliei” cântate la nai și de buciumul tulnicăreselor de pe Muntele Găina, toate împletite în cadrul unui eveniment unic organizat în memoria eroilor țării la ‘cel mai mare altar al României’.
Zeci de artiști adunați laolaltă de naistul Nicolae Voiculeț au adus, de Ziua Crucii, un omagiu eroilor români. Pentru a o face, unii au avut de trecut câteva teste ale muntelui, începând de la vântul puternic și până la coborâtul pe teren accidentat în opinci sau pantofi. Alții însă au ajuns la eveniment cu… elicopterul.
Muzica te apropie de cer, spun unii, însă nimeni nu a fost vreodată mai aproape de cer prin muzică decât cele aproximativ o mie de persoane care au participat, duminică după-amiază, la un concert unic organizat la 2.291 de metri altitudine în Masivul Bucegi, mai precis la Crucea Caraiman, intrată în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai înaltă cruce din lume situată pe un vârf montan.
Pentru a ajunge la Crucea Caraiman trebuie să urci cu telecabina la Babele. Din acel punct până la monument este distanță de o oră de mers pe jos, spun oamenii muntelui. Pentru cei care nu sunt ”de-ai casei” cel mai probabil parcurgerea drumului se întinde pe o perioadă mai lungă.
Organizatorii evenimentului au pus însă la dispoziția invitaților la eveniment și a artiștilor mașini de teren și ATV-uri care i-au lăsat pe aceștia ”în buza” Platoului Bucegi, de unde mai trebuie coborâtă o vale destul de abruptă înainte de a ajunge la destinație.
În locul în care opreau mașinile am întâlnit și echipa de călușari venită tocmai din județul Olt pentru a participa la acest eveniment. Era pentru prima dată când membrii trupei ajungeau la cea mai înaltă cruce din lume situată pe un vârf montan, iar ei nu se potriveau deloc în peisaj. De ce? Pentru că au urcat pe munte direct costumați de scenă și nu pentru a face drumeții, fie ele chiar unele scurte.
În opincile de dans și purtând doar costumele specifice, copiii și tinerii din echipă încercau să țină piept vântului și, în același timp, să nu alunece pe terenul accidentat cu încălțările lor nepotrivite. Diferența de temperatură între stațiune și vârful muntelui la aproape 2.300 de metri altitudine i-a surprins. ”Cât de frig este! Nu ne-a spus nimeni că este așa aici, sus, ne-am fi luat gecile”, s-a plâns unul dintre călușari în timp ce bătea pe loc pașii de dans pentru a se încălzi. Nu a mai spus nimic despre încălțăminte și realitatea văii cu pietre și șanțuri adânci pe care privirea lui o ‘mătura’ cu neliniște dintr-o parte în alta. Era evident ce gândea…
Călușarii și-au luat inima în dinți și au pornit la vale ca într-o aventură, sprijinindu-se în bețele lor pe care le folosesc în timpul dansului, lăsându-se pe vine atunci când simțeau că pietrele fug de sub picioarele lor sau prinzându-se cu mâinile de câte un smoc de iarbă pârlită de soare și de vântul aspru de munte, dar zâmbind în tot acest timp pentru că, spun ei, ”călușarii au nouă vieți”.
Pe la jumătatea văii pe care o coboram spre cruce am întâlnit doi jandarmi montani cărând o ladă masivă de lemn care conținea o parte dintre instrumentele celor din orchestră. Pentru că așa au fost aduse instrumentele la locul de desfășurare a evenimentului, cu greutate, fapt care a adus un plus de unicitate concertului.
În timp ce ne trăgeam sufletul și încercam să redobândim siguranță în picioarele obosite de atâta încordare, liniștea muntelui a fost străpunsă de zgomotul elicei unui elicopter de la bordul căruia au coborât naistul Nicolae Voiculeț și familia sa, iar cu alte curse au venit membrii orchestrei sale sau Ilie Năstase, ambasador al turismului românesc.
Pe jos au coborât valea spre cruce și tulnicăresele din satul Avram Iancu, și ele îmbrăcate tot de spectacol și purtând pantofi sau sandale. Când au ajuns la baza monumentului, femeile, unele dintre ele cu destul de mulți ani brăzdați pe față, și-au luat instrumentele impresionante și niște bidoane cu apă făcând fiecare ceva ce părea a fi un ritual care era dus la îndeplinire cu mare seriozitate. Imaginea era una impresionantă, astfel că mai multă lume s-a adunat curioasă în jur punând întrebări. Ulterior, una dintre acestea mi-a explicat că ceea ce se vedea ca un ritual reprezenta ”înmuierea” respectivului instrument înainte de a cânta.
”Dedicăm evenimentul tuturor românilor de pe mapamond, eroilor care s-au jertfit și păcii. Este un eveniment de suflet. E o misiune, nu e un concert. Ne vor curge lacrimile de bucurie și de dor pentru eroii, familiile noastre, martirii noștri. Cântăm la cea mai înaltă cruce din lume pentru eroii și martirii României și pentru toți oamenii de pe pământ, astăzi, de Ziua Sfintei Cruci”, a declarat Voiculeț după ce a coborât din elicopter.
Câteva discursuri, depunere de coroane și concertul, care s-a desfășurat pe soclul Crucii Caraiman, chiar la baza ei, a început cu o întârziere de mai bine de o jumătate de oră, astfel ca fiecare artist și fiecare invitat să poată ajunge la locul ales pentru eveniment.
Acordurile de nai, instrument la care au fost cântate cântece românești celebre, precum ”Ciocârlia” sau ”Doina Speranței”, buciumul tulnicăreselor și strigătul călușarilor au fost ascultate de aproximativ o mie de turiști, mulți strânși chiar la baza soclului, iar alții împrăștiați pe platoul care, pentru prima dată în istorie, a răsunat de aceste cântece.
La îndemnul naistului Nicolae Voiculeț, o parte dintre participanți s-au prins într-o horă, unul dintre aceștia ridicând deasupra capului cu mândrie steagul României.
Întoarcerea spre stațiunea Bușteni, la finalul concertului, s-a făcut la fel ca la venire. Unii pe jos și apoi cu mașinile de teren, alții cu elicopterul, cu diferența că vremea se înăsprise mai mult odată cu apropierea serii.
Sursa: agepres.ro
[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
