”În legătura noastră de iubire Dumnezeu nu este intrusul”

0
118

IA-dfbfdb-10Singurul lucru pentru care omul merită să trăiască şi care dă sens vieţii lui este iubirea… Când în mintea şi în sufletul nostru ne formăm o imagine idealizată a iubirii, având ca temelie omul cel slab şi pătimaş, cădem într‑o mare înşelare care ne pustieşte duhul şi ne răneşte sufletul.

În jurul nostru vedem adesea legături dezastruoase, însă gândim că noi o vom scoate la capăt mai bine. Din păcate, nu realizăm dimensiunile căderii şi neputinţei noastre. Aşteptăm de la semenii noştri, luptaţi de aceleaşi patimi ca şi noi, o iubire desăvârşită, lucru pe care noi înşine nu suntem în stare să‑l oferim celorlalţi, pentru că toţi suntem prinşi în strâmtoarea păcatului.

Aşteptăm aşadar ca semenii să ne satisfacă nevoia înnăscută de iubire, nevoie pe care numai Dumnezeu poate să o împlinească desăvârşit.

Însă chiar şi iubirea omenească, aşa slabă cum este ea, păstrează ceva din caracterul jertfelnic al iubirii dumnezeieşti. Ea se dăruieşte pe sine până la capăt, trăieşte înlăuntrul fiinţei iubite, în jurul căreia îşi clădeşte întreaga fericire, întreaga viaţă.

În relaţiile dintre noi avem nevoie de a treia Persoană. Aşa cum preoţii în timpul Sfintei Liturghii, atunci când îşi dau Sărutarea Păcii, îşi spun: „Hristos e în mijlocul nostru!”, tot astfel trebuie să fie şi în viaţa noastră. În legătura noastră de iubire, Dumnezeu nu este intrusul, ci Cel ce o curăţeşte şi o desăvârşeşte.

Nu putem iubi cu adevărat fără smerenie; numai smerindu‑ne îi facem loc celuilalt în inima noastră.

Arhim. Zacharias Zacharou, fragment de conferinţă, Iaşi, 29 sept. 2011

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here