În această lună, în ziua a şaptea, pomenirea Sfinţilor Mari Mucenici Serghie şi Vah

0
123
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Sfintii_Serghie_si_VahAceştia au trăit la Roma pe vremea împărăţiei lui Maximian (către anul 296). Serghie era primicer din şcoala centiliilor, iar Vah era secundicer din aceeaşi şcoală. Deci, învăţându-se şi urmând din început credinţei creştinilor şi dumnezeieştilor Scripturi şi fiind pârâţi la împăratul, îi siliră să facă împreuna cu dânsul jertfă de idoli; şi ei neprimind nicidecum aceasta, i-au descins de brâie şi le-au luat portul cel de podoabă, ce purtau împrejurul grumajilor şi i-au îmbrăcat cu port femeiesc şi i-au dus în mijlocul târgului, ca să-i ocărască, încărcaţi de lanţuri. Apoi au fost trimişi la guvernatorul Antioh – un dregător cu deosebire crud – în cetatea Barbalison pe Eufrat. Aici apropiindu-se, din arătare îngerească s-au umplut de îndrăzneală şi de putere dumnezeiască şi întâi Vah fiind bătut cu vine de bou crude multă vreme, şi-a dat duhul în aceste chinuri. Iar lui Serghie făcându-i-se strânsori în multe chipuri şi băgându-i în picioare încălţăminte de fier şi silindu-l să alerge departe, după aceea băgându-l în temniţă şi iarăşi pironindu-se cu aceleaşi răni de încălţăminte, i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Iulian Prezbiterul şi Chesarie Diaconul.

Împărăţind Claudiu la Roma şi omorând pe maică-sa pentru credinţa în Hristos, nu i se mai făcea milă de creştini; atunci fericitul Chesarie venind din Africa la un sat ce se cheamă Tarachini şi văzând spurcatele Jertfe, le-a scuipat şi le-a călcat cu picioarele. Atunci l-au prins şi l-au băgat în temniţă, zăcând trei zile nemâncat, apoi l-au dat la proconsul. Şi legându-i mâinile dindărăt, l-au târât slujitorii înaintea carului dregătorului, până la capiştea lui Apolon. Şi dacă au venit acolo, făcând sfântul ruga, îndată a căzut capiştea din temelie, fiind înăuntru preotul cel mare al idolilor şi alţi mulţi; lucru pe care văzându-l Leontie Ipatul a căzut la sfântul şi crezând în Hristos, s-a botezat înaintea tuturor. Atunci venind preotul Iulian l-a cuminecat cu Sfintele Taine şi consulul îndată şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu, precum poftise prin rugăciunea sfântului. Deci văzând Loxorie căpetenia ceea ce se făcuse a prins pe preotul Iulian şi pe Chesarie diaconul şi a poruncit să-i bage în saci şi să-i arunce în mare; iar sfinţii i-au zis:

“Noi, o Loxorie, vom fi aruncaţi în mare, iar tu muşcat fiind de un şarpe rău, îţi vei lepăda sufletul cu rea moarte”; ceea ce s-a şi făcut; că peste două zile, umblând el pe lângă mare, s-a încolăcit peste dânsul un şarpe foarte mare şi bătându-i toate mădularele, atât îl făcu de nu putea să răsufle şi era mai mort, fiind o privelişte mare de jale celor ce-l vedeau zăcând umflat. Iar trupurile sfinţilor ieşind din mare de Domnul îndrumate, trimişi fiind prin vedenie oarecare Eusebiu preot şi Felix de le-au primit şi trecând pe unde zăcea acel nenorocit, pe care şi văzându-i striga şi se văita ticăloșindu-se pe sine şi după puţin şi-a lepădat sufletul; iar feciorul botezatului Leontie consulului celui mai sus numit, după ce au îngropat moaştele sfinţilor lângă cetate, au tăiat şi capetele lor şi le-au dat pe râu. Atunci Cuart preotul din cetatea Capua, fiind povăţuit de dumnezeiesc înger, a mers de a luat moaştele acestora, adică ale lui Eusebiu şi ale lui Felix şi le-a pus în loc cucernic, întru mărirea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.

Tot în această zi, Sfântul Leontie Consulul, crezând în Hristos şi rugându-se cu pace s-a săvârşit; pomenirea Sfinţilor Mucenici Eusebiu prezbiterul şi Felix; Cuvioşii nouăzeci şi nouă de părinţi, care în insula Creta s-au nevoit, cu pace s-au săvârşit; Sfântul Mucenic Polihronie.

Acesta a fost născut în provincia ce se cheamă Gamfanita, iar tatăl acestuia Vardenie era plugar. Şi şi-a învăţat copilul carte, şi i-a poruncit să urmeze după ceilalţi copii. Şi fiindu-le apa departe, prin ruga copilul a izvorât fântâna în curtea tatălui său cu apa foarte bună; pentru că avea copilul multă înţelepciune şi înfrânare. Deci ajungând în vârstă, se luă cu cei ce lucrau la vii şi merse la Constantinopol. Şi lucrând şi el cu ceilalţi lucrători la vie, gusta hrana şi bea apă a doua zi, sau a treia zi. Iar stăpânul viei mirându-se de lucrătorul lui Dumnezeu şi respectând virtutea lui, i-a dat o sumă de aur şi l-a trimis zicându-i: “Du-te la casa ta şi te roagă lui Dumnezeu pentru mine şi sapă de dragul credinţei, care a făcut multe minuni”; iar el cu aurul ce avea la mâna lui, a făcut o biserică; şi aflându-se la Sinodul ce s-a ţinut la Niceea, fiind citeţ s-a învrednicit şi de diacon şi de preot. După aceea murind marele Constantin, îndată erezia lui Arie începu a prinde pe mulţi; atunci sfântul acesta ţinând tare credinţa cea dreaptă, se silea totdeauna a o creşte şi a o întări. Pentru aceea ereticii se topeau de zavistie şi aflând pe sfântul stând la altar, au sărit fără veste şi l-au junghiat şi l-au tăiat cu săbiile, amestecându-l cu tainicul şi dumnezeiescul sânge şi astfel l-au trimis fără voia lor jertfă sfântă lui Dumnezeu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

Sursa: Calendar Ortodox

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here