Împreună-lucrători cu Dumnezeu

Lucrarea lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor noastre

0
246

lucratori

Lucrarea lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor noastre

Lucrarea lui Dumnezeu -Cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, și mai mari decât acestea va face. (Ioan 14, 12)

Lucrarea lui Dumnezeu este în primul rând renașterea și mântuirea sufletelor omenești, și tocmai în această mare și sfântă lucrare Domnul ne cheamă pe toți să Îi fim tovarăși. Muncind în ogorul Lui și strângând în el, prin puterea Mântuitorului însuși, roade tot mai desăvârșite. Suntem noi vrednici de o asemenea sfântă și înaltă chemare? Nu poți purcede la sfânta și marea lucrare de a sădi binele în sufletele oamenilor altfel decât cu suflet curat și cu inimă curată.

Un mare gânditor a comparat omenirea cu un bloc de marmură

Lucrarea lui Dumnezeu -Din care un sculptor poate plăsmui forme minunate. Și omul este o unealtă în mâinile lui Dumnezeu, la fel ca dalta în mâinile unui sculptor – dar o unealtă conștientă și, prin urmare, responsabilă.

Cu adevărat, mare este chemarea artistului, care dintr-o piatră informă poate crea un chip de înger.  Dar neasemuit mai mare și mai frumoasă este puterea de a trezi sufletul omului la scopul cel mai înalt, duhovnicesc.

Educându-și copilul, mama îl alintă în brațele sale

Lucrarea lui Dumnezeu -Mama trebuie să se gândească în primul rând că Dumnezeu i-a încredințat un suflet viu și i-a dat puterea de a crește acest suflet. În duhul adevărului și al iubirii lui Dumnezeu, de a înăbuși în el sămânța răului.  De a trezi îngerul adormit din el, ca să zic așa, de a-l pune pe calea adevărată, care duce la Domnul. Toate strădaniile, toate puterile inimii de mamă trebuie să fie îndreptate spre acest scop. Pe care ea îl poate atinge numai cu atotputernicul sprijin dumnezeiesc.

Și copiii pot, la rândul lor, să-și înrâurească părinții

Lucrarea lui Dumnezeu -Dar această mare lucrare a deșteptării și educării sufletului nu se înfăptuiește doar prin strânsa legătură a părinților cu copiii. Și copiii pot, la rândul lor, să-și înrâurească părinții, să le dea imbold spre bine, și frații pot să se înrâurească între ei, și prietenii. La temelia tuturor relațiilor omenești trebuie să stea înaltea și sfânta sarcină de a ne da unii altora imbold spre bine, de a ne chema la adevărul veșnic. Toți oamenii cultivați, înțelepți, bogați în cunoaștere trebuie să-și pună cultura.

Cunoștințele, înțelepciunea la picioarele lui Hristos, așa încât, primind învățătură de la El

Lucrarea lui Dumnezeu -Să-i poată ajuta pe frații lor încă neluminați să-L cunoască. Și țineți minte că nicio faptă bună nu e, la drept vorbind, a voastră. Hristos vorbește nu de faptele și planurile voastre. Ci de ale Sale, pe care vrea să le săvârșească prin voi, dacă vă veți încredința Lui cu totul și nu-L veți împiedica prin îngâmfarea voastră și prin facerea voii proprii. Lumea are nevoie de Dumnezeu, de lucrurile Lui, iar voi nu sunteți decât niște unelte ale Lui.

Așadar, să nu se laude înțeleptul cu înțelepciunea lui, nici puternicul cu puterea lui, ci de se laudă cineva, să se laude cu aceea că pricepe și Mă cunoaște că Eu sunt Domnul…, căci numai aceasta este plăcut înaintea Mea (Ieremia 9, 23-24).

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here